A fi impotriva sistemului inseamna a fi impotriva unei gandiri unice care uniformizeaza, care arunca omul in mocirla conformismului. Este destul de simplu sa deosebesti un om spalat la creier de unul capabil de operatii logice elementare: daca iti este usor sa prezici comportamentul sau directia de gandire a unui individ, sa stii ca o sa mori de plictiseala: un astfel de om nu este decat un robot, o bureta consumatoare de informatii. Lupta antisistem, care a devenit o moda pentru multi tineri din occident, rezistenta carora se manifesta prin contracultura (noi, din pacate, suntem cam departe de asa ceva), este o lupta impotriva unui sistem de idei, a unei culturi dominante care impune individului anumite relatii si modele comportamentale transformand omul intr-o unealta al exploatarii, intr-o pisea a unui intreg mecanism. Orice anticomunist, intr-o societate dominata de ideile lui Karl Marx si Lenin este un radical, orice comunist intr-o societate fixata pe ideea anticomunismului este in esenta acelasi radical. Nu mai vorbesc de revolutionar-conservatori ortodocşii, sau de anarhisti care se afla intr-o permanenta opozitie fata de Sistem. Orice manifestare al nonconformismului este salvatoare nu atat pentru intreaga populatie, pentru care se ofera o adevarata alternativa sociala, culturala si politica, cat si pentru o autorealizarea unei personalitati in calitate ei de realitate complexa. Cat nu s-ar parea de straniu, dar societatea moldoveneasca este si ea constituita din oameni si se supune acelorasi reguli de functionare la care este supusa orice colectivitate umana. Si societatea noastra este una “a spectacolului” in care se schimba periodic doar mastile si replicile, actorii ramand aceeasi. “Jos comunismul” nu este mai presus cu nimic de un “Traiasca revolutia socialista!”, pentru ca in esenta sunt doar niste lozinci lansate de tot felul de “salvatori” de ocazie (deseori chiar aceleasi persoane). Lozinca este o valoare in sine doar pentru prostime si bolnavii mintal, pentru un politician nu este decat un ambalaj pe care acesta il adopta spre a se mentine (sau a se urca) in top, avand foarte rar legatura cu “politica reala”. Un om cu creierul spalat este un om al carui comportament este previzibil. Imaginati-va un pic, cum s-ar simti stapanii nostrii in cazul in care intreaga populatie ar deveni “imprevizibila”? De exemplu: nu s-ar prezenta la urnele de vot sau ar inceta sa se mai imparta in “comunisti” si “anticomunisti”. Oare nu ar fi aceasta cea mai mare lovitura? Desigur este o utopie (intotdeauna majoritatea populatiei va fi adusa de capastru la urnele de vot, spre a oferi legitimitate guvernantilor) dar acele aproximativ 5-10% din populatie constienta (“extremisti”, “tradatori”, “marginali” si alta lume buna) intotdeauna vor prezenta un pericol pentru buna functionare al “spectacolului democratic”. Nonconformismul, protestul adevarat nu poate avea un caracter politic, nu poate fi indreptat impotriva unui guvern sau unui regim concret, pentru ca in acest caz pur si simplu am sustine o alternanta al fortelor politice, fara sa atingem sistemul in sine, riscand chiar sa devenim victime inconstienti al altei sclavii. Inregimentandu-ne in “tabara anticomunistilor” riscam din nou sa ne trezim in proasta calitate de agenti PR al altor stapani, nu mai putin hrapareti, iar dezamagirea, survenita dupa o anumita perioada de “entuziasm revolutionar” sa se transforme in pasivitate si conformism, care este cel mai strasnic lucru care ni s-ar pute intampla.