Tună...dar e romantic.Mai romantic ca niciodată.Şi aştept ploaia,acea ploaie despre care am mai scris şi pe care o iubesc necondiţionat.Vreau să ploaie,să mi se liniştească praful din raţiune şi din inimă,să se aştearnă pe policioare,şi apoi,să mă concentrez mai departe la teme.
Iarăşi tună,şi e atît de frumos...Niciodată nu mi s-a părut mai nostalgică ciocnirea norilor decît acum...Îi simt parcă cum se apropie ireverenţioşi unii de alţii,şi presimt că peste secunde numărate o să cadă o ploaie grozav de insurgentă.O aştept...căci mă simt în pielea ei...Parcă ceva se ciocneşte în mine,se zbuciumă şi se contrazice cu aviditate.
Haide ploaie,cazi...cazi şi potoleşte-mi subconştientul...pentru ca apoi,să ma înseninez şi eu,şi cerul....
16.05.2010
