Azi, la Chişinău ca şi la Moscova se sărbătoreşte “Ziua Victoriei”, atât pentru Rusia cât şi pentru întreg teritoriul CSI se sărbătoreşte victoria asupra fascismului. Întâmplător, undeva pe internet am găsit replica unui politician de la noi, într-un mesaj adresat populaţiei cu ocazia zilei de 9 mai :“Aceasta este o sărbătoare luminoasă […] Vă mulţumim pentru eroismul şi bărbăţia în numele fericirii copiilor şi nepoţilor noştri.”
Cât de luminoasă ar fi ea pentru clasa politică de la noi, pentru liga tineretului rus sau pentru întreaga Rusie, nu e atât de luminoasă pentru mine. Azi nu am nici un motiv să sărbătoresc, dimpotrivă, e o zi neagră pentru orice cetăţean basarabean care-şi cunoaşte trecutul, pământul şi identitatea. Că strămoşii mei au servit drept carne de tun pe front pentru Kremlin, sau pentru Berlin nu e un motiv de sărbătoare. Părţile implicate în război şi-au satisfăcut interesele aici şi au scurs până la coaste ultimele picături de sudoare. Spiritul naţional a dispărut, nu mai existau basarabeni, ci doar comunişti şi fascişti (în dependenţă de ocupant). Basarabia a fost furată. 
Am avut de cîştigat: soldaţi neîntorşi, localităţi distruse, o populaţie analfabetă, dezorientată, sărăcie şi scrum. E tot ce a rămas în urma războiului. De ce m-aş bucura?
cd.pngÎntr-un război nu există învingători…