Uneori greșesc dar atât de rarÎnțelege cu mintea ce inima taNu a dorit să creadă.Pe câmpul de luptă a vieții taleUite cât de curând v-a incepe războiȘi toate visele taleVor arde...
Vezi tu doar soarele cadeÎncet si nu mai poți să-l întorci Strălucirea razelor moi se estompeazăÎn noapte fără milă...La fel dispare și cea de tine iubită, dar..Soarele mâine revine, iar ea cine mai știe...
Și atunci când ea a șters cu sensibilitate Ultima linie de tristețeÎnvolburată cu gânduri despre tineDar... e prea târziu prietenul meuÎți va fi dor de ea pentru todeaunaȘi apoi vine noaptea rece...
