un gind...un vers...o poezie

Daca intr-o zi sotul dumneavoastra va va spune ca nu faceti nimic toata ziua si stati acasa cu copilul, dar nu lucrati de dimineata pana seara precum el atunci spunetii asa: 1. La service tu nu trebuie sa ai grija ca colegul sa nu bage in gura roata de la o masina, sa nu se urce pe scaun si sa nu deseneze pe pereti. Poti fi sigur ca colegul va manca frumos, iar tu nu vei fi nevoit sa strangi dupa el supa de pe jos, nu-ti va face in fata Pfffffff cand va avea supa in gura.  2. Daca va hotarati sa luati pranzul in oras colegul tau se va imbraca singur si tu nu vei inebuni sis a depui effort sa-I bagi mainele in maneca, sa-l incalti cand nu vrea el, si sa-I pui caciula cand el da din cap.  3. Daca sunteti afara nu prea cred ca colegul tau purtand haine noi va face baie in prima balta. Iar tu nu esti nevoit sa speli toate astea.  4. Daca din intamplare trebuie sa mergi cu colegul tau la cumparaturi el nu te va ruga in genunchi sa-I cumperi tot ce vede promitand ca va fi cuminte si va manca tot terciul de acum inainte, iar tu nu vei fi nevoit sa cauti 1000000000000 de motiva sa eviti cumpararea a unui lucru inutil.  5. Daca colegul tau oboseste tu nu-l cari in brate inapoi, iar el atunci nu bate din maini si din picioare.  6. La serviciu tu nu trebuie sa-I faci colegului tau observatie: scoate degetul din nas, nu arata limba, nu scuipa si chiar de este asa atunci el are mama lui care ar trebui sa roseasca pentru el.  7. Sunt singura ca nu ai colegi care din sen sa inceapa sa planga si chiar daca ai tu nu esti obligat sa-l linistesti cu toate ca stii ca singur nu o va face.  8. La serviciu nu exista fraza ‘sa dormi ziua’ si nu trebuie sa legeni pe nimeni in brate pana insfarsit somnul il doboara de voie de nevoie.  9. Nu trebui sa aduni dupa colegii tai creioane, careoce, foi, si alte lucruri. 10. Colegul tau nu-ti va spune tot timpul nu la ce-I propui tu.  11. Nu trebuie sa-I amintesti uneori colegului tau ca mai trebuie sa mearga la baie si daca ai uitat nu tu suporti consecintele.  12. La serviciu nimeni nu-ti va cere ca pe langa lucru sa mai faci si mancare sa faci ordine.  13. Si inca ceva: serviciul e un loc de unde te poti intoarce acasa. Singurul minus probabil e ca nici o data colegul tau nu ti se va urca in brate, sa te priveasca in ochi si sa-ti spuna: TU ESTI CEA MAI CEA MAI IUBITA MAMAICA!!!

Ea. Mereu strictă și ordonată în toate,       Grațioasă ca o pisică și ochii vicleni      Și-a vândut sufletul, visele par a fi uitateÎn păr anii au lăsat albele troieni... El. Atât de elegant și-un pic mai neglijentCu-n zâmbet fin pe buzele-npietriteUn ochi mai jucauș, unul mai atentIubirea-n a tot șters durerile-npânzite. Ea. Trece cu vederea greșelile- o miePrea blajin îi e sufletul să fie supăratAfară, în casă, la bucătărie,Trece prin toate cu un greu oftat. El. Des plecat cu trupu-n depărtareCu toate astea căldura lui e-aiciNoaptea-și sărută puii de culcare,Având o poza de când erau mai mici. Ea. Greul casei îl duce în spinareSă-și crească puii mari, de ajutorNu a primit vreo diplomă de-onoareDoar și-a instruit copii pentru zbor. El. Vine-ncărunțit, ș-aprinde o țigarăTăcut pare a fi, cu gându-n depărtareCapul-i plecat în fața timpului ce zboarăȘi doar copii îi mai aduc o alinare. Ea. Nu mai poate coase, și fusul la pierdutOchii sunt mai triști, albastrul pare ștersCâte griji cât au fost mici ea a avutȘi pleacă toți când copii cresc. Ea prea naivă așteaptă: poate vin;Sâmbătă iar a copt plăcinteEl gata e s-aduca ș-un pahar cu vinEi n-au venit, iar soarele asfinte...

M-am înșelat… dar nu îmi pare răuCă brusc mi s-a părut că sunt iubităN-ar trebui nici ție să-ți fie așa greuIa exemplu de la mine-sunt fericită… Știi... Mi-a înghețat vara în ochi,Iar toamna am visat-o azi de catifeaPe dealu-ndepărtat stau azi doi plopi:Cu ochi-n zare așteaptă venirea ta. M-am înșelat… că ai nevoie de mineCă melodia asta v-a fi mai lungăDoream să fac un templu din ruine,Dar mi-a rămas pe inimă o dungă… Nu mi-a ajuns doar o căldură ușoarăDe asta poate l-am așteptat ca o naivăȘtii atunci era început de primăvară,Acum iarna pare că se termină. Am greșit când dintre fețe de femeiAm crezut că doar pe-a mea o-alegiCredeam că mă vei venera ca niște zei,Iar azi e cam târziu să mă-nțelegi. Acum greșesc crezând că mă aștepțiCă brațele-ți deschizi pentru minePrecum ploia din deșert o vrețiMă v-or aștepta într-o zi și pe mine…

Picături de furtună pe genele de pin,Soarele s-a înecat în oceanul din priviriTotu-n lumea asta-i durere și e chinUitând pentru-o eternitate de-a vieții sclipiri. Noaptea pictează vise pe fețele palidePensula o înmoaie în guaș de lunăVis și realitate acum în noi deschide...Lumea de toate azi îndură... Greșeli iertate, erori neobservateUn zâmbet pal al unui nou născutÎn viața asta gustăm din plin de toate,Iar cel îndrăgostit e mai avut. Înflorește un zâmbet timid pe buzeTe gândești de e de rău sau bineTe rușinezi și îți ceri scuze,Iar tu... primește fluturi de la mine... Cadoul potrivit?- O pagină goalăSă scrii cu aur pe cerul de argintÎnverșunândute cu-a iubirii aburealăNu-ți pasă de e soare sau e vânt... Mie frică acum să mă trezescSă nu-mi pierd iară viseleDoar ele noaptea mă mai ocrotescVisând miracol din miracole...

Aș vrea doar să exiști. Nu tăceaDeși uneori când stau la marginea pământuluiÎți aud șoaptele de salut, iar ele...Îmi sunt scări până în rai...Nu am nevoie de dragostea ta,Am nevoie decât să mai cred în miracole,Iar peste câteva secoleSă ne întâlnim iar pe stradă.Nu contează de-ai fi tu cer si eu o apă sau poateUn delfin iar eu pe cer o steaImportant e să ne întâlnim, dar...Nu se poate...Te rog să nu dispari,văd tristețe în  spațiul tău misterios...Ca de obicei ne desparte Calea Lactee,Iar stelele sunt ca un combinat de viseLuna ne organizează Întâlniri  secrete,Ne minunează ochii și... te fac fericitEa- lăcașul de tăcereO pușculiță de confesiuni senzuale...Pentru cei care nu au nici o vinăViața pe frontierele despărțirii...Te rog să nu dispari... zi cevaDoar nu suntem supuși în infinitPrin ochii haini ai luneiÎți trimit gingășie...

Nu poți la început ca să uciziApoi sa spui c-a fost din întâmplareNu poți cerul în brațe să-l cuprinzi,Asta doar că e-atât de mare… Nu poți tot timpul să trădeziApoi să spui “N-o voi mai face”Nu poți din aer omul să-l creeziOricât de mult nu l-ai întoarce. Nu poți precum un iepure să fugi Motiv fiind c-ai avea treabăNu te îndrăgosti de primii fulgiApoi să suferi o vară-ntreagă... Nu poți să te întorci nestingheritSă te comporți c-acum odatăNu poți păstra ce n-ai iubitSă râzi de naivitatea mea de fată...

Nopțile mele sunt mai dulci decât zilele tale Au gust de căpșuni,  Uneori e de înghețată Sunt actrița unui joc de lumină Mai port pe buze parfum de ciocolată… Am măști ce-s fericite, Altele aduc uneorii mii de speranțe Și doar masca iubirii ascunde sub ea… O inimă de gheață… Lacrimile-mi sunt ca ardeiul  Ce ard a mea față Mi-am pierdut pe undeva condeiul Iar cafeaua… mi s-a răcit azi  În ciașcă… Inima-mi e bolnavă… Au rămas pe ea rani adânci, căci undeva acolo Tu în ea mai plângi, Dar poate te vei opri vreodată... Precum se schimba acoperișul unei case Roșul, galben, albastru și gri Am croit din nou inima-mi din mătase Pentru cineva care-mi va  Strivi… Nopțile mele sunt mai dulci ca zilele tale Aici am de toate lacrimi și bucurii Dar poate într-o zi, poate Nu vom mai fi copiii…

Femei urate nu exista Exista femei ce poarta In fiecare zi cate o masca Durere, suferinta, iubire, regret Nu mai stiu la ce sa ma astept... Si totusi ea ramane frumoasa Fie de poarta sau nu masca, fie de inima-i E plina de desert, Undeva e ascuns un regret... Sentimente, iubire, toate sunt un vulcan Femeea e frumoasa si in Vatican Dar durerea din ea O macina in parte si ea... Ascunde toate... Suspans, minciuna si rivalitate Femeea le-a trait pe toate Ascunde in ea un razboi salbatic Doar un suras il mai are ostatic... E femee si e un chin E femee si e destin..

Noapte târzie, fulgere-n zare Flori pe coline,zbucium în marePriviri îndraznețe ,dureri din luminiÎn jur e tristețe, în mine ruini. Cuvintele zboară în lumini de steleTe pierd în mulțime în nopți efemere.Două umbre în noapte mor sub un pomIubire și teroare trăiesc în fiece om. Dorințe ascunse, privirea adâncăZboară o pasăre cu aripa frântăAsfințit în noroi, inima doareÎn jur e război, în mine teroare.

De unde să iau o mie de cuvinte Să spun lumii cât de mult iubesc? Cerşesc munţilor din vorbe sfinte Şi curaj trandafirilor cerşesc… Priviri sfioase arunc din mers Poate şi tu acum mă priveşti Nu pot să ştiu căt tu mă iubeşti, Iar eu iubirea o intind în vers. Vreau doar o şoaptă, vreau un răspuns La dragostea mea tu ai răspuns? Nu vreau să plăng, nu vreau sa fug Nu vreau să port iubirea ca un jug…

Azi arde focu-n vatrăEu jos sunt pe covorPe mine port camașăÎncălțat am un picior. Răsfoiesc a lene-o carteUn roman se pareUnde încă o idilăMerge-n reluare. Vinul m-amețeșteIar în mine apareChiar dacă sunt mareÎncă o poveste. Cadrele se mișcăPrind din a mea viațăUn băiat îmi furăÎncă o speranță. Și doar în aste visePare să mă-ndrăgostescMă trage de cosițeși totuși îl iubesc. Dar visul îmi dispareRămâne umbra luiMă-ntreb unde sunt oareȘi căminul nui? Pe mine port cămașă,Ciorapul nu-l mai amÎn pat stă acum băiatul Pe care îl visam. Trăim atât de receȘi ne hranim din viseDar viața astăzi treceȘi visu-mi împlinise.

Ar trebui să merg la medic Nuștiu de ce dar de ceva timp ochii Îmi curg. Și toate aceste lacrimi cad Din cauza durerii ce îmi inundă pieptul... Stomacul mi s-a strâns Nu mai pot înghiți nici o bucățică și mi-e sete... Sufletul meu e ca o gaură neagră Mă absoarbe pe dinăuntru și... nu mai rezist. Am fost la mulți medici Însă nu au reușit să mă vindece , nu știau; Eu aveam nevoie... de El...