Zi de duminică...de început de mai...Reverie incendiară...jovialitate exagerată,şi totuşi,am nevoie de linişte...Uneori,simt necesitatea să-mi las gîndurile voalate într-un colţ al timidului meu subconştient.Le las să se împăturească pe policioare...pentru ca mai apoi,să le sondez ca dintr-o mină de briliante...Oftez,şi port în suflet o nelinişte exasperantă...Mă tolănesc indolentă pe un pat,apoi pe altul...apoi deschid netul...şi iar reiau totul de la început:pe un pat,pe altul....Cercetez cu aviditate ciripitul păsărilor,am impresia că-mi comunică ceva...
Nostim...
Apoi,m-arunc violent într-un spaţiu dominat de beatitudine...şi-mi ascult bătăile inimii...Îmi număr răsuflările,de parcă mi-aş anticipa plecarea...
Straniu...
Evadez din acel spaţiu şi-ajung acolo... unde toata fiinţă mea şi-a consolidat existenţa: acasă...
Sunt acasă...şi aici e cel mai bine...Aici nu mi-e frică să-mi descătuşez ideile irevernţioase...şi să zîmbesc inexplicabil la ele...
Compun tăcerea din raze de soare ce abia-abia străpung în cameră...le armonizez cu o adiere de tăcere,şi le savurez cu pleoapele închise...Şi sună telefonul...nu ridic...îl asimilez în starea mea de euforie ca pe-o ciocolată cu lapte,şi-mi pare că nu există nimic mai melodios ca sunetul sîcîitor al unui umil telefon...
Zi de duminică...de vacanţă...cînd mai întrezăresc în ambiguitatea de griji o sclipire de optimism...În casă e linişte...e răcoare...şi nu e nimeni...doar eu,şi universul insurgent ce mă compune...Aş vrea să prelungesc în neant această stare infailibilă,şi să fie doar duminică...
Uneori am impresia că nu omul a fost creat pentru duminică,ci duminica pentru om...şi doar pentru ca în această zi să aiba timp să se reculeagă...să fie el şi eul său interior,o singură existenţă,o unicală contopire...să danseze ca două făpturi complet diferite dansuri spirituale pline de rîvnă...
Zi de duminică...zi de indubitabilă melancolie...Cerşesc încă tăcere,cu toate că o am...
Plec...plec să mă îmbăt cu soare...şi s-adorm sub cerul liber...dar nu,n-o să-mi fie suficientă doza...am nevoie de o ploaie primăvăratică,ca cea de ieri...fugitivă,dar intensă,ca să sorb mirosul de azot...şi să mă cunfund într-un pueril somn...de 5 minute)))...
P.S: Eu nu pot să dorm amiaza :)
O duminică perfectă!01.05.2011
