Pe lângă faptul că Republica Moldova, cea pe care o ştim cu toţii, se află într-o campanie electorală continuă în ultimii ani, a venit rândul şi celeilalte “Moldove” să-şi aleagă „preşedintele”. De la autoproclamarea Republicii Transnistrene, timp de 20 de ani, lider al acestui teritoriu este Igor Smirnov, un produs siberian şi un aliat clar al Moscovei.În Transnistria în decembrie vor avea loc alegerile prezidenţiale. Ca semn al pregătirilor noilor alegeri din zona separatistă sunt declaraţiile din presă şi vizitele recente în Rusia a persoanelor cheie de la conducerea Transnistriei. După 20 de ani, Moscova promite schimbări la cârma statului ce nu există, acuzând pe actualul lider de stagnarea procesului de reglementare a conflictului transnistrean. (Kommersant)
Concurentul principal al lui Igor Smirnov, susţinut de Kremlin, este Anatoli Kaminiski (președintele partidului „Obnovlenie”). Născut undeva prin Siberia, a susţinut din anii ’90 până azi regimul separatist alături de Smirnov. În anii conflictului armat de pe Nistru Kaminiski a participat alături de soldaţii invadatori împotriva trupelor de apărare a Republicii Moldova.
Astfel cursul Transnistrei rămâne acelaşi, va fi acelaşi şi după alegeri. Moscova îşi întăreşte poziţiile pe fonul crizei politice de la Chişinău, care reprezintă un moment prielnic de acţiune pentru duşman pe la spatele soldatului ameţit. Pe lângă schimbările de decor, opinia publică Transnistreană este manipulată din greu, este ameninţată de invadarea românilor, de ocuparea Tiraspolului de către Chişinău etc. Ca rezultat, printre populaţia transnistreană, este creată o atmosferă de ură artificială faţă de poporul din dreapta Nistrului.
Chişinăul rămâne indiferent în continuare prin pasivitatea sa, favorabilă Moscovei. Populaţia transnistreană nu are cum să aleagă o alternativă a cursului politic din Transnistria, pe când toţi liderii politici sunt slugile Moscovei. Chişinăul nu se implică şi nici nu încearcă să apere drepturile cetăţenilor moldoveni din Transnistria. Interesul Republicii Moldova de a-şi redobândi integritatea teritorială este la fel neglijat de către autorităţile de la Chişinău.
Implicarea Chişinăului şi intervenirea în Tiraspol prin intermediul unei forţe politice ar da posibilitate cetăţenilor din Transnistria să aibă dreptul la alegerea cursului transnistrean. Cetăţenii ar putea alege între două extreme, însă această posibilitate le este limitată atât de Chişinău cât şi de Kremlin. Nu ştiu dacă peste câţiva ani vor mai exista acele puţine şcoli rămase cu predare în limba română, dacă tinerele generaţii vor mai crede în adevărul istoric sau vor privi spre Chişinău doar cu ură şi dispreţ, aşa cum s-a întâmplat cu noi faţă de poporul de peste Prut, în urma dominaţiei ruseşti.
