..nu-mi place să-mi aleg cuvintele dinainte,nu-mi place să mă gîndesc la consecinţele care s-ar putea naşte,nu-mi place să nu pot fi eu din teamă că aş putea fi interpretată greşit....Şi cît de lejer vorbesc cu prietenii,fără a mă explica dupa fiecare cuvînt......asta cred că este unul dintre cele mai plăcute sentimente care pot exista într-o prietenie.....să te simţi confortabil ... să poţi vorbi oricum despre orice ..... să poţi vorbi 5 ore la rînd despre orice-ţi vine în minte...să vorbeşti şi să asculţi cu aceaşi comoditate.....şi un "prieten" nu este neapărat acea persoană pe care o cunoşti încă de pe vremea de cînd erai copil,adevăratele prietenii se nasc cît ai zice "peşte".....într-un mod inexplicabil se naşte acel sentimet de "simt că te cunosc de-o viaţă" şi acel sentiment de "simt că te cunosc de-o viaţă" valorează mai mult decît dacă literalmente l-ai cunoaşte de-o viaţă.......puterea de a înţelege dincolo de cuvinte...să spui negru gîndindu-te la alb...şi să fii înţeles ...să discuţi despre probleme în care părerile vostre se bat cap în cap într-un mod atît de plăcut .....să vorbeşti despre lucruri serioase într-o manieră haioasă,să vorbeşti serios despre lucruri neserioase,să zîmbeşti de simţi că-ţi crapă faţa.......să anticipezi ceea ce-ţi va spune......să-i ştii pe de rost salutul,totuşi să te uimească atunci cînd te aştepti mai puţin,să vrei să cînţi şi să dansezi:) ...simţi cum se luminează ziua vorbind cu prietenii.........păcat că aceşti ...prieteni sunt foarte puţini la număr...dar...vorbeam cu sufletul :).....11.04.2011
