Orice poveste de dragoste are un inceput,nu-i asa?Sau ,cel putin,ar trebui sa aiba...Ei bine,eu nu-mi amintesc inceputul povestei noastre de iubire...paradoxal,tin minte detalii din prima zi cind te-am vazut,cind am vorbit,cind m-ai sunat,cind mi-ai zimbit,cind m-ai imbratisat,cind m-ai sarutat,cind mi-ai zis ca ma iubesti...Si stii de ce nu tin minte "inceputul"?...pentru ca noi nu am avut inceput...Nustiu cum si in cit timp am ajuns sa te iubesc atit de mult,dar probabil destinul ne-a faurit din pilonii increderii,respectului,iubirii neconditionate,o relatie deosebita..Da...simt asta cu fiece firicel din samintenia trupului meu...
Bizar...oare o poveste de dragoste "fara inceput",va avea oare sfirsit?
Neindoielnica intemeiez principii in subconstientul meu,si incerc sa depasesc limitele efemerului crezind ca "fara inceput" presupune si "fara sfirsit"...
E tirziu iubitule...e aproape unu de noapte,dar nu dorm...ma simt invaluita de febrilitatea sentimentului de iubire...
Astept dimineata,sa te sun...si sa te mai felicit odata...Probabil,azi,alaturi de tine,ma voi simti si eu in sarbatoare...
La multi ani!!!E sarbatoare!
Este ziua ta,
Iubitule cu inima de soare!
Si in cinstea ta,
Voi aprinde acum
Chiar inima mea
Si o voi face
sa isi iasa din hotare
Spre a-mbratisa
Totul care esti si
Neantul care esti
si felul inalt
si profund
in care
Tu
(ma)
iubesti!!!
05.04.2011
