Tăt în viaţă e relativ : piva , iarba , podrugile , săxul , voma , curortul în Pridnestrovia . Nicî nu se compară cu primăvara atunci cînd înmuguresc hormonii în zonă şi îţi vine să scrii , să cînţi . Alţii percep primăvara altfel : şaşlîciok la dace , reduceri la Piaţa Centrală , cucuruji , scaturi de vară . Noi vorbim despre suflet , nu despre ONG-uri sau despre panourile din capitală , sau despre cîte un site care face capika pe click-uiala omului simplu . Cu dor şi drag de dumneavoastră poveşeaiu un eseu pentru oamenii care acum lucrează la cîmp , la vie , la stroikă lîngă zavodul ALFA.
Casa părintească nu se vinde
“ Călăuzeşte-ne , Doamne , spredrumul cel bun “
“Sfântă ni-i casa, cu pragul ei tare de piatră “ (D. Matcovschi)
Pînă în ultima clipă a vieţii în amintire se păstrează imaginea unuipalat unde a trăit cîndva o mamă –reginăşi un tată împărat . Acolo stă ascunsă după o stiblă de busuioc mîngîiereacaldă a mamei iar în vatra de lut şi-afăcut cuib pasărea tatei – înţelepciunea. Casa părintescă păstrează o parte asufletului cu cei mai frumoşi ani deviaţă . Pe această lume şi Dumnezeu a fost cu noi , la primul pas , la primagîngureală din faşe . Unglas intim pe care îl auzim şi acum e sensul suprem al existenţei noastre . În cuibul părintesc , acel clăditcu sfântul lut şi întărit demlădiosul fir al grîului , Dumnezeucurăţa şi masa , şi duhul , şi trupul de toate rătăcirile astfel încît nurămînea decît o singură cale , o singură grijă , o singură dragoste şi-o sfântă pîine care ne lumina casa . Iar acum ne răzbate din adîncuri dorul de aporni peste tot şi de-a nu ajunge nicaieri . Am lăsat în urmă avize lipite înstraturi groase pe porţi , pe stîlpi , pe nucii copilăriei . Ne-am repezit spreaziluri şi case de copii acolo unde amlasat pruncii sau bătrînii ce suspină lîngă sobele răcite într-o amarăsingurătate . Şi … ne-am încărcat şi mai mult decît putem lua , şi începem petoate şi nu dovedim nimic să ducem pînă la capăt . Apoi cugetul s-a făcutfumuriu de întunecimea prostiei , deînjurături , de pustietate , iar ochii s-au împăienjenit de urîţenii , dejosnicie şi desfrînare . Ne vindemtrecutul şi sufletul , amintirea mameişi a tatei scuipînd peste scoarţele colorate din casa mare . Aruncăm icoanaveche din colţul spre răsărit , cea care ne înălţa rugăciunile mai aproape deDumnezeu iar în locul ei stau masive pînze în rămi aurite cu delicii demonice . Şinu mai mai cred că e drum înapoi , dar scoală-ne ,Doamne , dimineaţa înzori în cîntul privighetoarelor .Îmbracă-ne în cămăşile albe a nevinovăţiei şi trimite-ne , Doamne , în cîmpla muncă , aceea muncă care nu e pentrutrup dar e pentru suflet . Dăruieşte-ne , Doamne , o zi de hărnicie în casa părinţilor . Acolodupă cîmp să mîncăm pîinea cea ca faţasoarelui , şi-om culege în palme firimiturile desprinse . Să facem , Doamne ,focul în cuptor iar mama să frămîntealuatul care răzleţ saltădin covată , din care vor ieşi plăcinte . Vorbele înţelepte , mîngîierile dulci ca poamele să ne unească la o cină detaină , auzind din nou basmele desprehaiduci , cîntecul mamei şi aşa să ni secureţe auzul şi văzul . Apoi să cădem într-un somn de linişte curată ,neprihănită . Astfel vom simţi cum seperindă prin noi veşnicia , şi-omîmbrăca atunci haina Patriei . Şi … poate de aici nu vom mai decade din generaţie în generaţie, n-am mai distruge pămîntul , şi n-om mai otrăvi apele Prutului şi aleNistrului . Luminează-ne , Doamne, să putem trăi pe astă lume în casa părintească , şi să fim împăcaţi înceasul de pe urmă . Casa părintească nu se vinde , nu se vindepragul părintesc- în pereţii ei maisălăşluieşte ecoul glasurilor străbune – ea e tot ce avem mai scump .
P.S. 27 martie - ziua eliberarii mozgului de otravă . Mulţumesc portalului www.ialovenionline.md şi Fondului pentru Tineri Ialoveni
