Mi-e ciudă de un lucru, dar nu ştiu dacă e ciudă-ciudă sau un pic de invidie naţionalistă: coroniţele din România, ca drept premiu pentru elevi. Din câte ştiu, în Moldova nu există acest obicei educaţional. Apropo, din ce e împletită coroniţa, cine o împleteşte şi cine, dintre cei care a primit coroniţă, a mai păstrat-o?
Dacă aş fi învăţătoare în Moldova, le-aş împleti tuturor elevilor mei câte o coroniţă şi i-aş premia, nu pe câţiva- o dată pe an, ci câte unul- în fiecare zi, până când fiecare s-ar simţi, măcar pentru o dată în viaţă, împărat şi prinţesă.
Nu putem fi buni tot anul împrejur. Nu se poate ca din 20-30 de elevi să alegi doar 3, nu e corect. Şi, uite aşa, la sfârşit de articol, nu mai sunt invidioasă pe coroniţa românească. Premiile nu fac decât să îţi crească urechi, iar dacă nu eşti atent, îţi pot acoperi ochii…
Filed under: de suflet:)
