SĂRBĂTOAREA GUSTURILOR ȘI CULORILOR LUMII LA
CISTERNA DI LATINA
Duminică, 20 martie, palatul Caetani din Cisterna di Latina a găzduit o frumoasă manifestare, „Sapori del mondo”, dedicată integrării imigranților în țesutul vieții sociale italiene. A fost o sărbătoare a fenomenului globalizării, care amestecă oamenii, culturile, obiceiurile, felurile de mâncare și ne face pe toți mai deschiși, mai înțelegători față de cei deosebiți de noi. Manifestarea a fost organizată de asociația „Best Event”, în colaborare cu primăria din Cisterna di Latina, Regiunea Lazio, Provincia Latina, ambasadele din Peru, Republica Dominicană, Etiopia și Ecuador. Au participat ambasadele Filipinelor, Angolei, Nigeriei, Serbiei, Venezuelei. Și-au trimis reprezentanțele Pachistanul, Bangladeșul, China, Tibetul, România, Republica Moldova.
Așadar, de la orele 10, curtea interioară a Palatului Caetani, construit în sec. XVI, s-a umplut de vizitatorii care făceau cunoștință cu obiectele de artizanat expuse de reprezentanții diferitor popoare, cu materialele de promoțiune turistică și curiozitățile de pe alte meleaguri. Dar calea cea mai sigură spre inima vizitatorului trece prin stomac, de aceea organizatorii au oferit bucate și băuturi din abundență. Și după ce mâncai vreo specialitate africană ori orientală iute de-ți ardea gura, era binevenită o prăjitură moldovenească, pregătită de Ana și Mihaela, două fete din Chișinău, studente la Roma. Pe scena improvizată în atriul palatului s-au perindat diferiți interpreți, iar în spațiul din fața scenei au evoluat cu multă culoare și energie grupuri de dansatori din Africa, America, India. Au impresionat în mod deosebit dansatorii din Ecuador. Pinacoteca palatului a găzduit o expoziție de pictură internațională, iar sala Zuccari – o conferință având ca temă imigrarea.
Chiar la mijlocul curții interioare a Palatului Caetani se putea vedea o mică expoziție de icoane ortodoxe pe lemn. Aparțineau Rodicăi Druță, ajunsă aici grație Ambasadei Republicii Moldova. Rodica e o moldoveancă din Rezina, care studiază la Iași la Facultatea de Arte plastice, decorative și design a Universității „George Enescu”. Pe lângă tablouri, mai pictează și icoane pe lemn. A deprins meșteșugul de la maestrul său Gheorghe Scutaru, un cunoscut pictor ieșean. Icoanele pe care le expune îi înfățișează pe Hristos și Maica Domnului, pe Sfântul Gheorghe și Sfântul Nicolae. Lumea se apropie și le admiră, laudă lucrătura fină. „Sono fatte con oro zecchino?” „Da, galbenul acela e foiță de aur... ” „Da, tai eu singur lemnul, care e bine să fie moale, de tei, și să nu aibă noduri.” „Păi uite, calul lui Sf. Gheorghe e prea ciolănos, nu-ți pare că ar fi trebuit să-l faci mai suplu?” „Nu, pentru că o icoană respectă canoanele artei populare și trebuie deci să fie un pic naivă.”
O întreb pe Rodica cui aparține mai mult, Republicii Moldova ori României. „M-am născut în URSS, am făcut șapte ani de școală în Republica Moldova, am absolvit gimnaziul și liceul în România, unde voi termina și universitatea. Am permis de ședere italian. Iubesc „patriile” mele vechi, și pe cele mai noi. Din punct de vedere cultural însă aparțin României.”
Rodica e un produs al globalizării. E o cetățeancă a lumii. Și din întâmplare e și fiica mea.http://www.timpul.md/ http://www.dilemaveche.ro/ http://www.saptamina.md/