De ceva timp, nu ne mai place oficialitatea. Dăm preferinţă casual-ului şi neformalului. Ar fi şi ăsta, poate, un indiciu că ne dezinhibăm sau că ne descotoşmănăm în atitudine şi în…comunicare. Doar aşa, cred, se explică Voi-ul sau Tu-ul ăsta moldovenesc auzit oriunde, o abundenţă nejustificată de pronume care provoacă atîta disconfort auzului, uneori.
Ascultam o prezentare la o întrunire unde raportorul sau comunicatorul utiliza frecvent aceste pronume, atunci cind explica ceva… asta o să decideti voi, voi trebuie să ştiţi sau cum doriţi voi. Chiar dacă subiectul era interesant, voi-ul ăsta zgîrîia urechile, la un moment dat.
Mi-am dat seama că e foarte răspîndit acest Voi, fie ca e o întîlnire de lucru mai oficială, fie că rătăcesc prin magazin, Voi-ul sau Tu-ul neapărat se simte. De fapt, în cel mai bun caz, auzi un Tu şi, mai rar, un Dumneavoastră. Or, lumea cam fuge de acest Dvs.
Cu siguranţă, Dvs-ul poartă multe riscuri, iar cei care nu vor să zgîrîie urechile cu Voi sau Tu, trebuie să şi le asume.
In primul rînd, apelînd la Dvs., rişti să pari demodat. Pentru că, nu ştiu de ce, acest Dvs, se asociază, în mintea unora, cu tot ce e bătrîn, demodat şi chiar sovietic.
În al doilea rînd, rişti să fii acuzat de trădare, pentru că vrei să pari culiturnîi sau mai deştept decît cei din jurul tău.Or, acest lucru e inacceptabil la moldoveni.
În cele din urmă, există şi riscul să fii neînţeles corect, pentru că, acolo unde lumea e deprinsă cu lipsa celor mai elementare norme de politeţe, un Dvs. ar încrunta multe sprîncene.
Într-adevăr la Moldova e greu. N-avem bani, case, locuri de muncă, etc..Nici măcar preşedinte nu avem. Îţi mai pasă oare de politeţe cu aşa durere mare?
