nu, nu la sex (de fapt mint..ș la asta tot)
mă gîndesc la cît de relativ e totu pe lumea asta.. cînd într-o zi îmi pare atît de străin totu orașu ăsta, da-n așa mod k deja a doua zi nu găsești nimic mai cald și aproape decît o plimbare pe străzile lui.
Pentru unii oameni culmea mizeriei și dezgustului este o bluză nepotrivită inadecvat la fustă/pantaloni, da pentru alții culmea aceasta nu există. Cei care lucrează prin morgă, de exemplu, așa-s de obișnuiți cu anturajul încît probabil clasifică cadavrele pe frumoase și urîte… dak se găsesc unicați care mai văd în ele ș ceva săxi, ap asta deja îi diagnoz
există oameni care trăiesc prin cluburi/baruri/restaurante, trec pe-acasă numai k să facă un duș și să mai schimbe kiloții… permanent pe dvijănii în mișcare și cot la cot cu prieteni buni sau nu prea… da nu găsesc 5 minute să-și sune părinții.. ce să mai zik de vizite. Și se abțin de la comunicare pîn gropușoara asta nu se transformă într-o prăpastia infinită, pe care nici nu vrei și nici n-o poți depăși… da blea numa vă rog, dak sunteți așa de pizdoș,bățoș ș încă nu știu cum… ap vă rog s nu regretați pe urmă minutele/orele/anii petrecuți separat… k doar nu merită, doar de asta nu vă vedeți/vorbiți, NU ?!
… Există familii fericite. Aparent sau nu, da și cei din jur și cei implicați consideră familia asta un exemplu ca la carte. Și tot îi bagă peste tot ca un exemplu iafigheiu de urmat. Ca să afli peste vreo 20 de ani, ca s-a ținut totu artificial pîn s-au căsătorit copiii… k să nu-i traumeze… apoi au divorțat.
Sau.. un soț care are acasă tot ce-și dorește. Femeie unică, fină, îmbrăcată cu gust.. de la care miroase îmbătător, cu o manichiură perfectă și cu vocabular elevat. deci tot.. casă, mașină, post bine plătit… și atunci omului știți ce-i lipsește… atunci omu are criză de distrofie și va avea nevoie acută de o curvă ieftină, care să-i satisfacă necesități animalice prin wc-uri, care la o foame se bucură ș de ceva proteine călduț la stomac
și după asta el merge acasă, să-și spele acolo păcatele și privind în ochii dragi, fără nici un dubiu, să înțeleagă că posedă ceva extraordinar, prea bun pentru el…da oricum a lui. stranii oamenii ăștia. unii se mulțmuesc cu prea nimic, alții nu-s sătui nici cu prea de toate…
da aseară, într-un film, cineva o zis “dacă mîine nu te-ai mai trezi, ai fi mîndru de tine și de viața ta? pentru că dacă nu, atuci e cel mai potrivit moment să skimbi ceva”…
