Da poate existau şi excepţii.
Odată cu dezvoltarea societăţii relaţiile dintre cei doi au început să fie văzute mai puţin primitiv şi le-a fost oferită posibilitatea alegerii. Ce bine!
Şi uite-i deja fericiţi? ei aleg cu cine. Nu tocmai. deci ei aleg, însă asta nu implică fericirea.
Cei doi se aleg. Decid să fie împreună. Şi… comunică! Comunică mult. Şi în pat comunică mai mult decît fac dragoste… pentru că încă nu ştiu cum s-o facă. Educaţie şi moravurile nu-i lasă să se descopere şi să-şi dezvăluie secrete de altă natură decît cea permisă de norme şi morală.
Cam odată cu venirea generaţiei Pepsi, lucrurile se schimbă şi mai mult.
Cei doi se cunosc. Cunosc mulţi alţii. Au la îndemînă un instrument puternic – sex la o foame. Oricînd şi oriunde. Şi se cunosc. Şi se cunosc. Cu mulţi alţii. Şi nu ştiu ce vor. Pentru că nu mai comunică. Oameni care împart un pat şi o odaie de cele mai dese ori nici nu se cunosc.
Ei au sex oricînd le abate, dar… nu comunică.
Şi dacă, odată, demult de tot, culmea intimităţii se considera să-i treci neruşinat cu privirea mîna prin cele mai nebănuite locuri…
acuma, probabil, culmea intimităţii este să te priveşti adînc în ochi şi să înţelegi tot ce este în adîncu lor… şi să vrei din răsputeri să fii alături, ca să-i priveşti în fiecare dimineaţă… şi de la doar asta să-ţi fie viaţa frumoasă. Să nu vrei altceva, decît, banal, să împarţi emoţii sau să te-apuce din senin un zîmbet fericit cît timp lucrezi, doar pentru că ştii că acel cineva există.. şi să te sfieşti la aatingeri întimplătoare de mîini (ladna, ganesc… vrei şi sex
)
off… caroci m-am zăvodit…
aşa k mă opresc. din scris. da visez… n continuare
