Încearcă numai să scrii când gândurile îţi aleargă pe arătura memoriei, căutând piese de puzzle, ca să înţeleagă. Ce? Nici ele nu ştiu, dar ce altă treabă au de făcut decât să alerge de colo-colo, niciodată obosite, niciodată plictisite, niciodată necurioase. Să le încui, ţi-e milă. Să le dai drumul, ţi-e frică. Le laşi să umble, să cotrobăie prin inimă- să arunce din sertare frânturi de ce-o mai fi. Ce le pasă lor? Azi sunt, mâine nu mai sunt, iar tu rămâi cu mizeria şi cu faptul că au fost acolo. O adunătură de gânduri- şi asta ar trebui să între în structura omului, căci nu mai simţi câteodată dacă sânge îţi curge prin vene sau gânduri furioase. Nu mai ştii dacă ai muşchi sau gânduri curajoase. Ţi-e şi ciudă, de altfel, că nu le poţi controla, deşi trăiesc în corpul şi mintea ta. Groaznică maşinărie am fi, dacă n-am avea omenie în noi… Poza
Filed under: de suflet:) Tagged: a cotrobai, adunatura de ganduri, funny hearts, ganduri, ganduri curajoase, ganduri furioase, imposter, in structura omului, masinarie groaznica, memorie, mizeria din inima, muschi, omenie, vene