NICUȘOR ȘI PISICUȚA
Într-o zi de dimineață
A plecat mama la piață
Și i-a spus lui Nicușor:
Dragul mamei puișor,
Eu mă duc, tu fii cuminte,
Ce ți-oi spune ține minte.
Am lăsat ascuns în tindă
Pe dulap lângă oglindă
Lapte dulce-ntr-o ulcea
Să mănânci când ți-o plăcea.
Dar te uită și grijește
Să nu intre fără veste
Pisicuța mirosind,
Că atunci rămâi flămând!
Însă mama când pornește
Nicușor așa gândește:
Las'să vină, nu mi-e frică,
O învăț eu pe pisică!
Și la pândă, Nicușor
S-a ascuns după cuptor.
Când o vede pe pisică
Cum se uită la ulcică,
Nicu pleosc! Și deodată
Sare-n țăndări oala toată!
Și oglinda s-a știrbit,
Și pisica a fugit,
Cât e casa numai lapte
Și cioburi împrăștiate!
Nicule, prostuț băiat,
Pentru ce n-ai ascultat?!
Tu flămând și oala spartă
Și pedeapsa te așteaptă!
Aveam vreo 4-5 ani. Părinții mă învățase această poezie și eu o spuneam cu mult elan, spre mândria lor și spre delectarea ascultătorilor. Dar acum, după 50 de ani, mă întreb cine o fi scris această poezie. Venea la sigur din cărțile românești de până la 1940. Ajutați-mă să stabilesc autorul.
