Scurt istoric al Hipnozei

Scurt istoric al hipnozei
Antichitate

Istoria hipnozei începe din timpuri imemoriale. Ea a început să fie aplicată de catre popoarele primitive încă înainte de a exista vre-un fel de scriere. A fost practicată de indieni, chinezi, tibetani, triburile primitive din Australia, vechii locuitori ai celor două Americi, de triburile africane. Peste tot s-au practicat inducţii hipnotice, catalepsii în scopul de a vindeca bolnavii de anumite boli, de a alunga demonii, sau pur şi simplu din motive religioase.Asemenea ceremonii încă se mai practică în comunităţi, care mai sunt în fază primitivă în Africa, Auastralia, pădurile ecuatoriale din Borneo şi din alte regiuni. Pentru acest scop se folosesc sunete scoase de diferite instrumente, cântece ritmice monotone, sau utilizarea de „formule magice” pronunţate de Vraci, Îmblinzitori de şerpi, Fachiri, Magicieni răsăriteni, sau „Babe doftoroaie”.Cu multe mii de ani înainte de Hristos s-au folosit „vindecări magice” de către Magii Persani, însa prima dovadă scrisă despre asemenea vindecări o avem în Papirusul lui Ebers, în care se menţionează unele practici „medicale” folosite în Egipt mai înainte de anul 1552 înainte de Hristos. În Papirusul lui Ebers se descrie o „şedinţă de tratament” când doctorul punea mâinele pe capul bolnavului şi invoca forţe supranaturale ce i se sugerau pacientului care era în fază de transă şi care era astfel vindecat. Acelaş gen de tratament era folosit de regele Pirus, de Împăratul Vespasian, de Francisc l al Franţei si de alti regi care aveau „puteri divine”, prin faptul ca regii erau „trimişii lui Dumnezeu”.Egiptenii aveau „temple de dormit” unde preoţii faceau vindecari utilizând sugestia. Aceste temple s-au răspândit apoi în Grecia şi Asia Mică. Hippocrate „tatăl medicinii” zicea că suferinţele trupului se datoresc şi sufletului. Romanii au împrumutat tratamentul medical prin transă de la Greci şi chiar au „importat” sclavi întelepţi care să-i înveţe pe Romani arta vindecărilor. Printre aceştea a fost Esculap care aducea pacienţii săi într-un „somn adânc” şi apoi alunga durerile lovindu-i uşor cu palmele. Creştinismul a însemnat un declin al acestei „ştiinţe oculte” fiindcă era considerata vrăjitorie care era de la diavol. Totuşi s-a practicat în ascuns, însă cu mari riscuri. În ciuda acestei credinţe unii zic că Isus Hristos a efectuat multe din minunile Lui prin hipnoză, asta neştirbindu-i cu nimic gloria de care se bucură de doua mii de ani. Vestitul învăţat şi doctor Avicena din secolul al zecilea zice ca „imaginaţia poate vindeca pe om”. Theofrastus Paracelsus, un mare alchimist, ce a trăit în mijlocul secolului al şaisprezecelea, credea că sănăatatea omului este influienţată de astre şi că oamenii se influenţează reciproc prin ceiace numim noi astăzi „corpul energetic”. Acelaş lucru îl spunea şi Van Helmout Maxwell din Scoţia şi Santanelli din Italia, concept ce a fost preluat de celebrul Mesmer, care a pus bazele hipnozei moderne cu toate că teoria lui: „magnetismul animal”, nu este fundamentată ştiinţific. Este stabilit cu date riguros ştiin-ifice, că toate civilizaţiile din antichitate au practicat hipnoza sub o formă sau alta. În vechile scrieri Indiene se menţionează practicarea hipnozei de cate mongoli, tibetani, chinezi şi desigur indieni. Marele poem epic finlandez Kalevala menţionează practica hipnozei la popoarele finice.

Hipnoza în Epoca Moderna

Părintele Gassner

Este paradoxal ca hipnoza moderna în loc să înceapî cu un doctor începe cu un preot catolic care a trãit în Kloster prin anii 1770. Părintele Gassner susţinea că pacienţii sunt bolnavi fiindcă sunt posedaţi de necuratul care trebuie dat afară, dacă vrem, ca bolnavul să se vindece. Pacientul era mai bolnav sau mai puţin bolnav în funcţie de câţi draci erau în el. Părintele Gassner a căpătat aprobare de la mai marii Bisericii Catolice să „alunge demonii din pacienţi”. Care era procedeul Parintelui.

Pacientul intra într-o camera unde era o scenă plasată la mijloc şi care era ceva mai înaltă decât podeaua. Pacientul se urca pe această scenă şi astepta. Parintele Gassner aparea îmbrăcat cu o hlamida lunga, neagra, având în mână un crucioi mare „de aur” pe care-l ţinea cât mai sus. Părintele îl lovea pe pacient uşor în cap cu crucifixul. Bolnavul era „prelucrat” dinainte ca la aceasta fază să cadă jos, fiindcă era faza când este „mort”. În faza de „mort” un observator care participa la acest spectacol şi care era medic, a constatat că pacientul nu mai avea puls, nu-i mai bate inima şi că este „mort deabinelea”. În timpul fazei de „mort” Părintele Gassner ordona dracilor să iasă din corpul bolnavului şi nenorociţii o tuleau ingroziţi, care şi unde vedea cu ochii. Apoi Părintele îi mai ardea un crucioi în cap şi îl „învia” readucândul la viaţa normală. Pacientul sărea vioi în picioare, sănătos tun şi îl lăuda pre Domnul.
Mesmer a asistat la un număr de vindecari ale Părintelui Gassner la începutul anuilor 1770 şi cu ce a observat la Gassner, cu ce ştia de mai înainte şi-a clădit propria lui teorie: „Magnetismul Animal”.

Franz Anton Mesmer

Franz Anton Mesmer s-a născut la 23 Mai 1734 în Iznang lângă lacul Constance, care acum face parte din Germania. Era al treilea copil a unui pădurar cu familie grea cu 9 copiii. Era un copil dotat şi învăţa bine. A învăţat în Dillingen şi Ignolstad şi în Constance a urmat dreptul căpătând şi titlul de doctor în drept. Apoi a studiat medicina şi în 1766 a căpătat calificarea de Doctor in Ştiinţe Medicale teza lui de doctorat fiind „De Planetarium Influx” (Influenţa Planetelor). După doi ani de la doctorat s-a însurat cu vaduva bogată a unui locotenent colonel, Ana Maria Von Posh pe data de 10 Ianuarie 1768. Mesmer nu a înghiţit „gogoşile” Părintelui Gessner care susţinea sus şi tare că pacienţii sunt bolnavi fiindcă sunt „plini de draci”. El şi-a zis că poate crucea care este din metal ţinută în mână de Părintele, posedă unele proprietăţi „magnetice”. Astfel el a ajuns la teoria „magnetismului animal” care a bulversat lumea medicala ani şi ani de zile, însă a pus bazele Hipnoterapiei moderne. El a testat teoria sa în 1773 vindecând o femeie de 28 de ani cu numele de Franziska Osterlin, care mai apoi s-a căsătorit cu fiul lui vitreg Frederich Von Posh. El a publicat prima sa lucrare in 1775 sub numele de: Schreiben Uber die Magnetiker care a stârnit furtuni de ură şi invidie în rândul confraţilor medici. Buboiul a spart în 1778 când el a tratat o tânară pianistă Maria Theresa Paradies, care spre ghinionul lui era fina împărătesei Maria Antoaneta. De copil pianista era oarbă şi a fost tratată fără nici un rezultat de cel mai mare specialist al Europei, doctorul Von Stoerk. Mama fetei fiind împinsă de duşmanii lui Mesmer a plesnit-o peste faţă că fata nu vroia să-l părăseasca pe Mesmer în urma intrigilor lui Dr.Von Stoerk şi Dr, Barth. Din palma asta peste ochi boala fetei s-a accentuat. Scandalul a izbucnit cu furie şi Memer a fost obligat să părăasească Viena şi s-a stabilit la Paris în Feb. 1778 şi-a deschis o clinică în Place Vendome împreună cu D’Eslom un discipol de al său. În 1779 el publică lucrarea lui de bază „Memoirre Sur la Decouverte Du Magnetisme Animal”. Procedeul lui era simplu, pacienţii intrau într-un fel de hârdău mare umplut cu apa, Mesmer îmbracat abracadabrant îl „magnetiza” cu o baghetă şi toţi pacienţii, în special cocoanele din protipendada Parisului cădeau în transă hipnotică. El a „magnetizat” şi un copac şi cei ce stăteau sub el cădeau în transă şi se vindecau de diferite boli. Mesmer ajunsese o celebritate şi era adorat în special de femei dar în acelaş timp avea mulţi duşmani care-i purtau sâmbetele. Duşmanii lui, în special doctorii, au reuşit să convingă Guvernul Francez să ordone o ancheta pentru a dovedi că teoria lui Mesmer privind Magnetismul Animal este o fraudă. Din comisie facea parte doctorul Guillotin, celebrul inventator al ghilotinei, care până la urmă i-a zburat capul şi lui, nu mai putin celebrul chimist Lavoisier, care a murit şi el decapitat de ghilotina şi Benjamin Franklin care a ajuns preşedintele Statelor Unite. Numai Franklin a fost oarecum favorabil lui Mesmer făcând un raport în care spunea că fenomenele studiate merită să mai fie studiate mai în amanunţime. În final comisia a stabilit că ceace face Mesmer se bizuie pe sugestie şi nu pe aşa zisul Magnetism Animal. Asta a fost paiul care a rupt cocoaşa cămilei, Mesmer a fost obligat să arunce la gunoi pianele magnetizate, hârdaul unde se bălăcea crema femenină a Parisului, într-un cuvânt a fost ruinat. Popularitatea lui a scăzut la zero. Apoi el a călătorit în Anglia, Italia, Germania şi s-a întors la Paris puţin înainte de a începe revoluţia. Apoi s-a stabilit în Frauenfeld în Elvetia, unde a stat până în vara lui 1814. Apoi s-a mutat în Morsburg unde a şi murit în 5 Martie 1815, avea 85 de ani. A murit sărac, şi părăsit de toată lumea.
Mesmer şi unul din fii săi au publicat cărţi despre Magnetismul Animal ce se mai găsesc şi astăzi prin librării. L-a urmat un discipol de al său Marchizul de Puysegur.

Marchizul de Puisegur

Cu toată lupta confraţilor săi medici de al discredita faima lui a renăscut şi urmaşii săi, încetul cu încetul, au aprofundat şi au perfecţionat doctrina lui Mesmer ce a căpătat numele de Mesmerism,care se mai foloseste şi astăzi.
În 1814 Abbe Faria a spus ca fenomenele descrise de Mesmer nu se datoresc magnetismului animal ci Sugestiei, care de fapt este o afirmaţie justă. Totuşi popularitatea de care se bucura Mesmer a făcut ca ideia corectă a lui Faria să fie neglijată şi abandonată. Guvernul Prusac a trimis în 1812 la Mesmer în Frauenfeld pe doctorul Wolfard ca să înveţe de la acesta despre magnetismul animal ca să predea aceasta nouă ştiinţă la Universitatea din Berlin. Concomitent Koreff a venit din Paris cu aceiaşi intenţie. Mesmerismul s-a răspândit rapid în Europa din Italia, Elveţia până în ţările Scandinave. Un mare numar de doctori au început să practice mesmerismul, dintre aceştea citez pe cei mai importanţi: Bartels, Selle, Pezold, Pfaff, Ostermeyer, Pace, Kluge, Pussavant, Shelling, Lallemant, Kerner, Eschenmayer. Dar cel mai fidel discipol al lui Mesmer a fost Marchizul de Puysegur. El aducea pacienţii în transă pe care o numia somnabulism artificial şi care era o relaxare adâncă. Deci vedem că încet încet se ajunge la conceptul hipnozei moderne.

James Braid

Acest docor are marele merit că a pus numele de Hipnoză acestei ştiinţe de la numele din mitologia greaca de Hipnos care era zeul somnului. Pe 13 noiembrie, 1841 un magnetizator cu numele de La Fontaine l-a invitat pe James Baird la o şedinţă de mesmerism. Această şedinţă epocala este descrisă cu lux de amanunte în cartea lui Bramswell Hypnotism, Its History, Practice and Theory. Braid a fost contaminat de virusul acesta şi a devenit unul din cei mai vestiti hipnotişti. În 1842 el a propus numele de Hypnosis într-o şedinţă a lui British Medical Association din Manchester în loc de Magnetism Animal, însă nu a fost luat în seamă, totuşi cu timpul termenul lui s-a impus. Braid a fost un chirurg eminent şi a practicat tot restul vietii sale şi hipnoza. S-a născut în Fifeshire în 1795 a studiat medicina la Edinburgh şi a practicat chrurgia mai întâi în Scoţia şi apoi s-a mutat la Manchester unde a şi murit pe 25 Martie 1860 de atac de cord. Avea 65 de ani. A scris nenumarate articole şi lucrări care sunt valoroase şi astăzi. El a lăsat moştenire patru principii de bază:
1. Hipoza este o unealtă puternică ce poate fi folosită în madicină şi dentistrică.
2. Hpinoza este în stare să vindice boli ce la acea dată erau incurabile. Ea poate fi folosită în combinaţiie cu alte practici medicale, medicamente şi tratamente clasice.
3. Dacă este folosită de mâini experimentate nu prezintă nici un pericol, disconfort, durere.
4. Mai sunt necesare studii şi cercetari pentru a descoperi tot ce poate Hipnoza.
Aceste concepte care au fost utile în acea perioadă când un doctor din perioada mijlocului anilor 1800 avea puţine surse de informare ca să-şi îmbogăţteasca cunoştinţele profesionale. Conceptele acestui mare doctor din Manchester au rămas neschimbate şi astazi.

John Ellioston

S-a născut în 1791 şi a murit după o lungă şi grea suferinţă pe data de 29 iulie 1868. A studiat medicina la Edinburgh, unde a căpătat titlul de doctor în medicina. A studiat şi pe Continent, apoi la Cambridge şi la Sir Guy Hospital. Ca şi Braid a fost un excelent doctor, însă la depăşit pe acesta având şi titluri academice şi fiind şi profesor şef de catedră la Universitatea din Londra. În final a ajuns preşedintele lui Royal Medical and Surgical Society şi a fost fondatorul luiUniversity College Hospital of London.
El a introdus Stetoscopul, instrument ce se foloseşte şi astazi de către toţi doctorii pentru examinarea plămânilor şi inimiii. În 1846 a fondat prima publicaţie periodică privind hipnotismul.numit Zoist ce se mai poate obtine şi astăzi din anumite surse. Ellioston a scris în această publicaţie trimestrială numeroase articole valoroase şi astăzi cu privire la Hipnoză. 13 ani el a scris continuu articole în acest jurnal. A recomandat tratamente prin hipnoză pentru tratrea, epiliepsiei, histeriei, bâlbâielii, astmei, colicilor spasmotici, lumbago, convulsii, inflamaţii acute ale ochilor si testicolelor, sciatică, etc. etc. A descris sute de operaţii executate sub hipnoză în care pacientul nu simţea nici o durere. A lucrat mult cu copiii vindecând prin hipnoză numeroase boli ale copilăriei. Ellioston credea în fenomenele mistice, dealtfel ca şi Braid.

James Esdale

Doctorul James Esdale a realizat cele mai multe operatii in stare de hipnoza caci pe acea vreme nu se cunoasteau anestezicile. S-a nascut pe 6 februarie 1808, fiind fiul unui preot. Ca si Braid, tanarul Elliston a studiat la Edinburgh si a absolvit in 1830 obtinind un post de doctor in acelasi an la East India Company.
A realizat prima operatie sub hipnoza pe 4 aprilie 1845 la spitalul din Hoogly-India asupra unui băştinaşi bolnav de hidrocel dublu. Dupa 75 de operaţii executate sub hipnoanestezie a scris un raport catre bordul medical, raport caruia nu i sa dat nici o atenţie.Dupa peste 100 de operatii el a scris un raport pe care l-a trimis lui Sir Herbert Maddock guvernatorul adjunct al Bengalului. Acesta a numit o comisie formata mai mult din doctori, care sa cerceteze cazurile. Raportul comisiei a fost favorabil şi guvernatorul a dispus ca Esdale sa fie mutat la un mic spital experimental de linga Calcutta, ca să-şi poată continua studiile începute, adica operaţii sub hipnoză. A început cercetarile în noiembrie 1846 având urmatorii doctori asistenţi care să-l ajute: R. Thompson, M.D D. Stuart, M.D., J. Jackson M.D, F. Mouatt, M.D. si R. O’Shaughnessy. M.D Elsdale a efectuat 133 de operatii şi alte intervenţii medicale. Raportul final a fost favorabil şi Elsdale cu ajutorul adjunctului guvernatorului a fost avansat şi numit la Sarkea Lane Hospital and Dispensary pentru aşi continua studiile şi a le extinde şi în alte ramuri ale medicinei.Când a părăsit India în 1851 Esdale efectuase mii de operaţii sub hipnoză ca amputari de membre, şi alte operaţii dificile. Cam în aceiaşi perioada a fost descoperit cloroformul ce avea proprietăţi anestezice şi i s-a oferit inventatorului $ 10.000 care pentru acea perioadă era o sumă imensă. Esdale a trimis o scrisoare, fiind foarte indignat că el executase mii de operaţii fără nici un anestezic cu mult înainte, dar nimeni nu a dat vre-o atentie scrisorii lui. Mâhnit s-a întors acasă la taică-su în Perth unde a rămas până la moartea, sa la numai 50 de ani, de tuberculoza la 10 Ianuarie 1859. A scris nenumarate lucrari ştiinţifice dar cele mai importante ce au rămas în urma lui sunt, Mesmerism in India şi Hypnosis in Medicine and Surgery.

Ambroise-Auguste Liebeault

Liebeault sa nascut in anul 1823 a început studiile în medicina în 1844 şi a inceput să practice hipnoza în 1848 chiar înainte de a termina facultatea de medicină. După ce a executat mai multe tratamente prin hipnoză a scris o carte despre acest subiect din care a vândut un singur exemplar pe care a cumparat-o alt doctor, Bernheim. În 1882 Liebeault a vindecat un caz de sciatică pe care Bernheim l-a tratat fără succes mai mult de 6 luni. De ce a cumpărat Bernhein cartea lui Liebeault, ca să-i găsească nod în papură că era sigur că Liebeault este un excroc. Însă din contra a devenit cel mai bun prieten al lui. Au publicat împreună altă carte care a fost foarte apreciată. .Liebeault este considerat părintele hipnozei moderne, cu toate că a fost un obscur doctoras francez. El a descoperit că poţi prin hipnoza rapidă, adică fără a intra în transă adâncă să obţii rezultate terapeutice remarcabile. El hipnotiza rapid pacienţii săi numai prin simpla atingere a lor cu mâna şi pronunţând o frază cam ca aceasta: „acum dormi pisicuţa mea”. O şedinţă de hipnoza la el nu dura mai mult de un sfert de ora.El, asistat de Bernheim, au pus bazele aşa zise „Şcoala din Nancy”.
Numerosele cazuri de tratamente reuşite prin hipnoză ale lui Liebeult au fost publicate de fostul şi înverşunatul lui duşman, care i-a devenit cel mai bun prieten, doctorul Bernheim.

Jean Martin Charcot

Acest faimos neurologist francez s-a născut ţn 1825 şi a murit în 1893. A fost un doctor celebru, care a făcut numeroase descoperiri, aşa că numele lui este pomenit şi asătzi în madicina. De la el se trage numele sindromului sinusului carotidei denumit sindromul Chracot-Weis-Barber şi deasemeni dăinueşte şi astazi denumirea altei descoperiri de a lui, sindromul Charcot-Vigouroux. Cu un avânt nestavilit s-a apucat să aplice hipnoza în practica lui medicala obţinind succese răsunătoare. Însa după moartea sa reputaţia lui a început să păleasca căci Babinschi din invidie a pornit o campanie furibundă de denigrare. Babinschi a scris numeroase articole în care susţinea că succesele lui Charcot nu sunt decât nişte minciuni izvorâte din imaginaţia lui. Aceasta campania de defaimare a contribuit masiv la declinul hipnozei în Franţa, care a continuat pâna în timpurile moderne. În perioda de declin numai Piere Janet şi Dr. Josph Morlaas au mai praticat hipnoza, până în 1958 când hipnoza a fost introdusă oficial în parctica medicala în Franţa.

Dr. Eugene Azam

Azam a fost o figură celebră în medicina franceză fiind profesor la facultatea de medicină din Bordeaux şi membru corespondent al Academiei de Medicina din Paris. Azam este omul de ştiinţă care a analizat fenomenul Hipnoza şi prin publicaţiile sale a dat curaj numeroşilor doctori care nu îndrăsneau să îmbrăţişeze aceasta profesie, sau de frică să nu se compromită, sau pur şi simplu de lene. Azam descrie în amănunt un caz cu o fetiţă, Felita X, care a venit la el la tratament în Iunie 1858. Azam a facut numeroase studii şi a ajuns să descifreze multe aspecte ce nu erau până atunci cunoscute în hipnoză. Cartea lui publicată în 1887 a servit ca manual de referinţă la mulţi doctori hipnoterapeuti care l-au urmat.

Sigmund Freud

Despre Sigmunt Freud s-au scris mii de pagini, unii ca să-l laude, altii ca să-l înjure. Şi nu l-au înjurat fiindcă a fost evreu ci fiindcă a revoluţionat psihiatria.
Acest personagiu controversat s-a născut la 6 Mai, 1856 în oraselul Freiburg din Moravia. Tatăl lui îşi câştiga din greu pâinea vânzând lână, trotuşi era un om glumeţ şi cu un suflet cald. Mama sa era o femeie amabilă şi simpatică, a două nevastă a lui taică-su cu 20 de ani mai tânără ca acesta şi avea 21 de ani când l-a născut pe drăgălaşul ei Sigmund, primul ei copil. Sigmud avea doi frati vitregi din partea lui tat-su şi şase fraţi şi surori din mama lui buna şi tat-su. Când era de 5 ani părinţii şi-au cărat numeroasa familie la Viena. Unde el a trăit majoritatea vieţii sale. A învăţat fosrte bine, totdeauna era premiantul clasei şi a optat să se ducă la o şcoală medicală una din puţinile opţiuni permise pentru un micut ovreiaş, din Viena acelor timpuri. Aici el a început asiduu studii în neuropsihologie sub conducerea celebrului profesor în psihologie care era Ernst Bruke. Sigmund era foarte bun dar erau alţii înaintea lui şi el nu putea să promoveze. Norocul i-a surâs şi a căpătat o bursă şi s-a dus să studieze cu marele psihiatrist Charcot în Paris. Apoi s-a dus la rivalul acestuia Bernheim la Nancy. Amândoi aceşti savanţi studiau introducerea hipnozei în fenomele de isterie. Apoi a căpăta un post de director la un orfelinat de copii în Berlin, apoi s-a întors la Viena şi s-a căsătorit cu Martha Bernays cu care era logodit de multă vreme. Cu ajutorul lui Joseph Breuer şi-a deschis un cabinet de neuropsihiatrie în Viena.
A scris numeroase cărţi şi articole care i-au atras multe simpatii dar şi furibunde atacuri din partea confraţilor. A pus bazele mişcării psihanalitice, fiind urmat de o armată de admiratori. Înainte de al doilea razboi mondial fiind periculos să mai rămână în Viena ca evreu, a emigrat în Anglia. Nu mult dupa aceia a murit de un cancer la maxilare care l-a chinuia 20 de ani.
Sigmund Freud a scris sute de volume, şi este foarte greu, dacă nu imposibil ca în câteva pagini să cuprinzi toată opera acestui geniu în psihiastrie. Ernest Jones (1879-1938) a făcut asta în trei volume intitulate The Life and Work of Sigmund Freud şi n-a putut cuprinde tot. Freud a aprofundat isteria şi pe baza studierii acestei boli a publicat în 1895 Studien uber Hysterie, care este cartea lui de căpătâi. După exemplul lui Freud o seamă de doctori ca Piere Janet în Franţa, Brawel şi Moll în Anglia, Morton Prince şi McDougal în SUA şi Pavlov în Rusia au început să aplice hipnoza în practica lor medicală.
De ce s-a apucat Freud să studieze isteria şi problemele legate de instinctul sexual. Prietenul şi mentorul sau, cele care l-a ajutat să-şi creeze o pârtie în viaţă era doctorul Joseph Breuer, un doctor cu o reputaţie necontestată. El a tratat o tânără pacientă de douazeci de ani, Anna O. din 1880 până în 1883. Anna petrecea cea mai mare parte a timpului îngrijindu-şi tatăl ei care era bătrân şi bolnav. Ea a căpătat din senin o tuse puternică. Atunci ea a căpătat şi nişte dificultăţi de vorbire, apoi a amuţit complect. Apoi a început să vorbească în Franceză uitând complect Germana limba ei maternă. Când a murit tatăl ei ea a avut un şoc puternic şi a început să aibă tot felul de manifestări anormale. A căpătat o slabă paralizie în mâini şi a început să aibă spasme necontrolate.Avea deasemeni halucinaţii, dar nici un specialist nu a putut să găsească motivul acestor manifestări. A încercat să se sinucidă de mai multe ori. Dr. Brauer a pus diagnosticul de isterie. Ea cădea într-o transă hipnotică când avea diferite viziuni.
Unsprezece ani mai târziu Breuer şi asistentul lui Freud a scris o carte despre isterie în care au expus noua lor teorie că isteria este rezultatul unei experienţe traumatice. Atfel cunoscând cauza se pot înlătura efectele şi acestea pot fi înlăturate prin hipnoză. Însă partea neplacută a fost că Anna s-a indrăgostit lulea de doctorul ei, adică de Breuer. Însă nici Breuer nu a fost cuminte şi s-a îndrăgostit şi el de Anna. Anna a început „să facă valuri” şi să răspândească zvonul că a rămas gravidă cu Breuer. Dar Breuer care era un om însurat cu copiii şi epoca era Victoriană nu putea accepta asta şi a căutat să se descotorosească de Anna rapid. Freud a tras concluzia că instinctele sexuale stau la baza tuturor deranjamentelor isterice. Anna a petrecut o perioada într-un sanatoriu ca până la urmă să fie o persoana respectabila în Germania şi să se stingă în 1936. Numele ei real este Bertha Pappenheim.Ea este eroina care a inspirat apariţia psihanalizei.
În 1896 tatal lui Sigmud a murit şi el a fost pur si simplu devastat. Cu toate că era evreu, el sarbatorea Crăciunul şi anul Nou odată cu creştinii. Freud a fost căpitan în armata austro-ungară. Ca profesie el s-a specializat în boli nervoase şi a fost lector la universitatea din Viena. Cea mai faimoasa carte a sa a fost Interpretation of Dreams pe care a scris-o în Berchtesgaden o localitate splendidă în munţii Bavariei. Din cauza cancerului care l-a chinuit 20 de ani purta o proteză oribilă, nu putea să vorbească şi a avut 33 de operaţii, totuşi îşi păstra simţul umorului. A murit la 83 de ani după o suferinţă atroce.

Milne Bramwell

Până în zilele noastre cartea lui Bramwell Hypnotism, It’s History and Theory rămâne ca una dintre cele mai bune tratate scrise despre hipnoză. În această carte de la început el recunoaşte că a fost introdus în această ştiinţă după ce a aflat despre rezultatele obţinute de Dr. James Esdale în India. Esdale după ce a părăsit India a locuit în Perth, oraşul de bastina a lui Bramwell. Tatăl lui Milne Bramwell care era deasemeni doctor a reprodus unele operaţii de a lui Esdale la care Milne copil fiind, a asistat uimit. El a studiat medicina la Edinburgh unde Profesorul John Hughes Bennet hipnotist şi el, a avut o adâncâ influenţă asupra lui Milne.
După ce a terminat studiile la Edinburgh a uitat o perioada hipnotismul şi a practicat medicina generală. Însa cu încetul a fost influenţat de Şcoala din Salpetriere a lui Jean Martin Charcot. Şcoala din Nancy era era a doctorului Berheim. La 28 martie 1890 Bramwell a facut o spectaculoasă demonstratie privind anestezia prin hipnoză în faţa unei numeroase asistenţe în Leeds. Acest eveniment a fost menţionat în British Medical Journal şi deasemeni în Lancet. Dupa aceasta a avut o avalanşe de pacienţi ce doreau să fie trataţi prin hipnoză. El atunci a părăsit practica clasică medicală şi a prcticat numai hipnoterapia. El a scris enorm de mult în domeniul hipnozei şi chiar în spiritualism, hipnoza la animale, şi telepatie.

Alţi doctori hipnoterapeuţi din aceiaşi epoca
.
Practica hipnozei în medicină a luat un avânt nebănuit. În 12 aprilie 1829 Jules Cleznet un chirurg francez a făcut o operaţie de sân sub hipnoză fară nici un anestezic. În 1843 Braid a introdus hipnoza în medicia în SUA, şi anume în New York, Illiois, Ohio şi Missouri.
Ca să pomenesc numai pe câţiva doctori în medicină ce practicau şi hipnoza: Crile, Doane, Dugas, Dupuytren, William Kroger şi mulţi alţii.

.Hipnoza în epoca contemporană

Hipnoza în SUA

O noua era a hipnozei a început odta cu perioada Primului Razboi Mondial.. Asta s-a datorat în primul rând apariţiei numeroaselor cazuri de amnezie, paralizii şi cazuri de natură psihogenică, precum şi lipsei acuta de psihiatri. În Marea Britanie au aparut numeroşi doctori care aveau ca sarcină să vindice tarele sodaţilor afectaţi pe front. S-a aplicat mult regresia în timp pentru a înlătura efectul spaimelor celor acoperiţi cu pământ de câte o bombă sau altor soldaţi ce au suferit fel de fel de situaţii groaznice.Deasemeni au apărut numeroşi hipnotişti de scena, pentru a distra lumea să-i facă să râdă
când unul din sala cânta ca un cocoş sau sărea ca o broască. Doctorul Lewis R. Wolberg, profesor de psihiatrie la New York Medical College a scris doua volume despre hipnoza medicala care s-a vândut ca păinea caldă în SUA şi apoi şi în alte ţări. În 1955 The British Medical Association a introdus studiul hipnozei în toate şcolile medicale. La 4 mai 1955, ia fiinţă American Istitute of Hypnosis având ca prim preşedinte pe celebrul hipnoterapist William J. Bryan Jr. M.D. Acest institut umplea şi golul existent în trecut în dentistrica. O altă celebritate în hipnoza dentală care a urmat sa fie preşedintele sus numitului institut a fost Dr. H. Joshua Sloan D.D.S. El a fost si preşedintele celebrului The Academy of Applied Psychology in Dentistry. Un alt preşedinte a lui American Institute of Hypnosis, Aaron A. Moss a scris şi el tratatul Hynosis in Dentistry. Lista este foarte lungî din care motiv mă voi opri numai la cei cu adevarat ieşiţi din comun.

Dr. Sydney Van Pel (Hinoza in Anglia)

Nu putem să nu menţionăm pe Dr. S. J. Van Pelt doctor australian care s-a mutat şi şi-a deschis un cabinet în Londra. El a fost primul doctor din lume care practică hipnoza „ o norma intreagă” (Full time). A devenit preşedinte pe viaţă a lui the British Society of Medical Hypnotism, şi editorul lui the British Journal of Hypnotism, cel mai vechi şi respectat jurnal în această branşe. El a avut o activitate foarte intensă publicistică şi de alte aspecte pentru promovarea hipnozei în medicina.

Hipnoza in Franţa

Concomitent cu avântul pe care l-a luat hipnoza în SUA şi Anglia a inceput să facă paşi mari şi în Franţa. Chiar Guvernul Francez a început să fie interesat în hipnoză după ce a văzut avântul pe care l-a luat în alte ţări. După cum am mai pomenit datorită atacurile nedrepte şi murdare ale lui Babinski contra lui Charcot, hipnoza în Franţa a cunoscut o perioada de regres. Academia Franceză de Medicină o lungă perioadă a interzis să se mai pomeneasca ceva despre hipnoză. Situaţie care a dăinuit de la 1840 până la 1958 când Universitatea Sorbona din Paris Facultatea de Medicină l-a invitat pe William J. Bryan, Jr. M.D. să reintroducă studiul hipnozei în şcolile de medicină. Chiar primarul Parisului l-a invitat pe susnumitl doctor l-a felicitat şi a ciocnit un pahar de şampanie cu dânsul. După acest strălucit eveniment hinpnoza a căpătat în Franţa un avânt nebănuit.

Hipnoza în lume,

În toate ţările hipnoza este acum o ştiinţă recunoscută şi studiată în universităţi şi şcoli de medicină. În Rusia hipnoza este la mare cinste. Hipnoza nu este vrăjitorie cum în mod greşit consideră unii retrograzi. De fapt semidocţii sunt cei mai periculoşi oameni, căci îşi închipuie că ce nu ştiu ei nu există, şi din păcate aceştia nu ştiu foarte multe. Există multe asociaţii clericale în care membri sunt preoţi, călugări şi călugăriţe care studiază şi aplică intens hipnoza. Însă Babinschi mai are urmaşi.
Biserica Catolica a ars pe rug pe „ereticii” ce suţineu că pământul e rotund şi nu plat ca o plăcintă cu dovleac sau şi mai şi, i-a pedepsit pe cei ce susţineu că pământul se învârteşte.şi noi oamenii stăm lipiţi de pământ ca muştele pe tavan cu piciarele în sus. Prea cuvioşilor nu le intra în cap o asemenea „nerozie”.Dar e o vorba: Cu prostu’ să nu te pui că el are mintea odihnită. Cred ca aţi înţeles ce am vrut să spun. Îmi cer scuzele de rigoare, subiectul e prea vast şi în mod sigur nu am menţionat pe unii hipnoterapişti extrem de importanţi. Dar sunt hipnoterapişti şi doctori în medicină, dar pe aceştea nu am avut nici macar curajul să-i pomenesc că şi aşa o să-mi sară în cap o ceată de urmaşi de ai lui Hippocrate facând parte din armata celebrului Babinschi care au distrus hipnoza în Franţa pentru mai bine de 100 de ani..

Ovidiu Creangă tel. 416 221 1143 6 Nov. 2003