Pentru cine a văzut serialul Friends şi îşi mai aminteşte am avut 3 feluri de sarcini: Phoebe- mama surogat, Rachel- mamă prin “accident” şi Monica cu Chandler- părinţi prin adopţie. Mai ştiţi probabil de la rude sau prieteni cât de greu se concepe în zilele noastre un copil, dincolo de problema financiară: stres, infertilitate sau naşteri pierdute prematur.
Eu îmi doresc foarte mult să am copii (maxim 3), iar asta m-a făcut să mă întreb, dacă Doamne fereşte, nu aş putea avea copii, aş putea recurge la o variantă alternativă? În urmă cu 2-3 ani, aveam ideea de a înfia un copil, pe lângă alţi doi ai mei, dar am înţeles că şi partenerul are un cuvânt de spus şi nu toţi sunt încântaţi să crească copilul nedorit de alţii.
Personal, aş merge pe variantă înfierii pentru că există atâtia copii care au nevoie de o familie- de ce să mă chinui să concep unul prin înseminare? Mai mult de atât, dacă doar unul din perteneri are o problemă, cum credeţi că se simte referitor la un posibil donator pentru viitorul lui copil? Nu e mai bine ca nici unul să nu fie părintele, decât să existe conflicte după aceea şi presiune asupra unuia dintre parteneri? Care e cea mai bună variantă, după părerea voastră, în acest caz?
Filed under: de la lume adunate Tagged: copil prin inseminare, infertilitate, mama surogat, nasteri pierdute prematur, parinti prin adoptie, posibil donator, varianta alternativa
