Dispri feminitate în microbuzîli noastri
Mărsu în microbuz îi o experienţî unicî. Tătă lumia recunoaşti asta şî-i unu din puţînili lucruri asupra cărora moldovenii chicî di-acord. Amu o fost multî gălăjie dispri şoferi, da io vreu sî vă zîc dispri fimei. Babi, altfel zîs. Adicî nu numa babi, chiar şî feti tineri, da cu suflet di babă.Iaca io stau pi un scaun. Nu la fereastră, da la marjină. Şî intră un exponent al săcsului frumos. Locuri nu pre sunt. Numa în spati, undi nu vre să stăi nimi. Sunt acolo 1-2 locuri, în nijloc. Amu exponentu sus-menţionat clar că nu sî duşi acolo. Folosîndu-ş deja celebra intuiţîi feminină, mă ocheşti pi mini, mai tinerel. Din tăt microbuzu, vini şî stă în dreptu meu. Tineretu... el îi bun sî facî schimbarea, să înveţî, să iei diplomi şî premii, da iaca-n pana me di stat pi scaun nu-i bun. Vez tu, este o hîrcî cari ari acasî portretu lu Stalin. Ori o jiţîcă cu mutra colorată ca un clovn pervers. O studentă care sî grăgheşti să-i facî o muie rectorului. O mamă care-ş bati copchilu cî s-o chişăt în pantaloni. Un exponent al săcsului frumos, cum ziceam. Un astfel de exponent, mai ales într-o societate dimocraticî, liberalî, cu drepturi şî egalitate, ari mai mult dreptu sî stăi pi scaun dicît tineretu (vandalii mă-sîi, aşă-i?). Ap iaca, exponentu ari şî mai mult drept la confort. Aşî cî exponentu nu vre să stăi în spati, da vre locu meu. Scaunu MEU! Aaaaaaaaaaaaaaa! Şî cu tătî niobrăzarea posibilî şî imposibilî, să proţăcheşti lîngă mini. Cu pretenţîi, solzîi mei! Adicî io, tînăr progresist şî patriot nevoie mari, să-i... să-i cedez locu. Vezi dragă, fiindcă are... săcs frumos, chipurili mai frumos ca meu... Uf, exponentu mă-sii. Io stau, tare pe poziţii! Hehe, duduie, de aia neamu ista-i în căcat, că tăţ cedează pretenţîilor tuturor fandosîţîlor şî crăcănaţîlor. Da io... io am tărie de caracter, muică! Şi stau.
După cîteva minuti, exponentul îşi înţăleji înfrînjerea. Chiochili mai sănătoasî, cu umilinţî şî căinţî, se retrag în spate, pe locurile libere. Iar io îmi împlu mîndru plămînii cu aeru puturos al microbuzului şî-mi zic că neamu ista ari viitoru mare... Dar întrucît îndrăşită-i şirea muierii, sunt unili care, cu resămnari diavoleascî (ori din prostie nimărjinită) rămîn pi loc. Nişi măcar nu mă lasî să mă bucur de victorie. Îni amărăsc călătoria cu prezenţa lor pretenţioasî, orgolioasî... Ele doar îs exponeţ ai săcsului! Frumos încă! Şî nu pot sta în spati... mai ghini terorizazî un tînăr inocent...
Sursa
2011-02-03 22:12:00