A venit ca salvatorul peste noi şi peste Moldova. Iniţiative, asociaţii, proiecte, caritate, dăruire, generozitate, grijă – toate astea lansate de un singur om căruia chiar îi pasă, posibil, mai mult decît oricui, de Moldova.
Omul care ne-a învăţat ce înseamnă să fii darnic, omul care ne-a demonstrat cît de mult poate să inflorească generozitatea, mai ales, în plină campanie electorală. Or, în timp ce alţii nu-şi dădeau rîndul pe la tv-uri, omul ăsta era preocupat doar de cei mai trişti ca noi. Ne-a explicat, mai bine decît oricine, ce înseamnă noţiunea de caritate. Ne-a deschis ochii că avem atîtea şi atîtea talente care trebuie promovate, susţinute etc… Ne-a atenţionat că n-ar strica să ne pese mai mult şi de economia ţării. A creat chiar şi o asociaţie. Se vede că anume asta ne trebuia să ieşim din impasul…economic. Iar noi nu ne-am priceput.
Ne-a mai dat şi o lecţie de educaţie, dacă vreţi. Pentru că nu ştiu dacă a mai avut Moldova părinţi care să-şi fi schimbat numele de dragul copilului lor. Toate astea pentru a-l scuti de un oarecare risc, la care nici nu stiu dacă măcar era supus. La noi părinţii nu sunt atît de preocupaţi de riscuri. Ei au griji mai minore: cum să-şi crească copiii cu salariul pe care îl au, cum să obţină un loc la grădiniţă, cum să-i trimită la studii, de unde să mai facă rost de nişte bani pentru că aceştia să nu ducă lipsă de elementarul elementar etc…aşa, preocupări mărunte.
Iar că să ne facă pe noi să întelegem cit de mult bine face el, şi-a cumpărat şi televiziune, unde de dimineaţă şi pînă seara se derulează caravana binefacerii. Nici nu se poate altfel, trebuie ţara să-şi cunoască eroul.
In fine, ne-a demonstrat că imposibilul e foarte uşor posibil şi realizabil (şi legal chiar) în Moldova noastră dragă.
Lista binefacerilor e lungă, bineînţeles, şi, cu siguranţă, se va lungi de acum încolo, în funcţie de realizările profesionale ale acestui mare binefăcător.
Nu ne rămîne decît să ne bucurăm că a dat norocul peste noi…
