Previn: Notiţele ce urmează sunt o generalizare, nu trebuie percepute ca ofense/mesaje direct adresate fiecărui participant. Moldova e plină de excepţii.
Şi totuşi, de ce participă Moldova la Eurovision? Dacă aveţi răspunsul, vă rog să mă informaţi şi pe mine, persoană umilă în faţa abundenţei de creativitate semnată ‘Preselectia Eurovision 2011′.
‘Heeeei încă o dată’ ‘Heeeei hands up hands up’. Adică serios…mâinile sus dacă vă pare un eveniment inclus logic în timeline-ul anual al existenţei Moldovei… Banii de chefir se duc pe ‘feiervercuri de 6 min’ de Anul Nou şi pe Eurovision, un show pe care mintea artistului moldovean îl percepe ca un reminder care ţipă ‘Alio! Noi cântăm şi ‘rulim’ piesele noastre prost-mixate, care vor ajunge la Radio şi în concertele Palatului National’. Ce apogeu, câtă ambiţie!
Scuza utilizată abil e ‘Să ne arătăm în faţa Europei’…Un scop admirabil hiberbolizat până la extreme…Europa reducându-se ofensată la ‘de Ziua Oraşului să ne invite în Piaţă’. O altă scuză e că ‘iiii, tăt acolo îi politică’.
My dears, ‘muza’ (a devenit penibil cuvântul ăsta) nu e direct proporţională cu aerele, şi nici nu vine cu gândul că ‘trebuie de făcut ceva AŞA (gesticulând cu mâinile) ca să aibă priză la public’…şi nici imaginea de profil nu poate fi făcută privind profund în camera telefonului mobil şi-apoi băgată în Photoshop (aici aş putea să mă contrazic, mob-urile pot face fotografii faine la nivel de concept, dar nu cred că a fost cazul aici).
Eurovisionul, perioadă prolifică a industriei muzicale autohtone. Asta e bine, într-adevăr. Atunci de ce vedem de fiecare dată piese isteric de tragi-comice?
Şi culmea…fiecare participant crede puternic în succesul piesei sale, nu? Că, de altfel, nu s-ar fi înscris.
Tupeul e o ‘invenţie’ tare bună, dar un gram de research ar putea întredeschide ochii un pic: ce se ascultă, ce pleacă la Eurovision, ce se întoarce de acolo…
