Răsfoiam azi programul  de guvernare AIE2 şi obiectivele acestuia în domeniul tineretului. Nu că aş fi tare tânără şi vreau să ştiu ce mă aşteaptă sau cît de mult se chinuie guvernul pentru a-mi face viaţa mai frumoasă. Alta ar fi banala explicaţie a interesului meu faţă de acest plan. Am cercetat atent şi, deşi nu sunt eu strict specializată în probleme de tineret sau educaţie, am văzut cu ochiul liber că ceva acolo lipseşte.

Dacă faci o scurtă plimbare, oriunde, în mediul rural sau urban, îţi dai seama cît de mult avem nevoie de acel plan de… dezdobitocire, care să includă reguli elementare de conduită, norme zilnice de lectură, ore de însuşire corectă a limbii materne, de exemplu…Cineva mi-ar putea reproşa că e treaba părinţilor sau a şcolii. Dar, se vede că unor părinţi le-a lipsit, cîndva, anume acest plan sau aceste măsuri, şi astăzi avem ceea ce avem.

Dacă mai intri şi pe unele metode(metode şi nicidecum, reţele) de socializare, devine mult mai mult decît limpede că, fără un plan uragan, nu ieşim din tunel.

E drept, aşa ceva e greu de făcut sau de realizat. Dar, întrucit avem oameni deştepţi şi competenţi care-şi propun să aducă schimbarea, de ce nu?