Acu’ doi-trei ani ţi-aş fi spus că nu sufăr pisicile, nici câinii, nici altă creatură care are nevoie de atenţie, dragoste şi alint. Între timp, a devenit una din dorinţele mele: să am un animăluţ pe care să-l iubesc. Să mă joc cu pernuţele de la labuţe pe nas şi să mă uit direct în ochi lui când îi vorbesc- să surprind urma aia de înţelegere om-animal-să mă facă mândră.
Dacă aş avea o pisică (nu motan) i-aş pune numele Kirk. Aş iubi-o nespus dacă dimineaţa mi-ar împedica picioarele, iar seara mi-ar toarce în poală. Cred că m-ar iubi înapoi pentru că am scris atât de frumos despre ea, fără să ştiu măcar cum arată. A, şi pentru că am geamul la stradă, ca să vadă când vin acasă.
Filed under: de suflet:) Tagged: a toarce, cat, cute cat, geam la strada, kirk, om-animal, pernute de pe labute, pisica, pretty please, printre picioare, vreau animalut
