Intr-o poiana contropita de fulgi de soare…scaldata de mirosul tau si infectata de virusul pasiunii,te-am zarit pe tine! Ceea, care a dat gust aerului,si mi-a purificat amentirile de un secol in urma! Cea, al carui zimbet orbeste si pe cel care nu vede! A carui privire te imbraca cu haina de rob,si te face sa uiti ca e necesar totusi sa respiri!Atingerea ta e credinta in fericirea de miine, iar saratul tau e frenezia momentului . 
Chiar si cind clipesti transmi-ti o unda de cochetărie.Vibratia vocii tale mereu ma comprimă,iar dansul pasilor tai ma dezechilibreaza! Nu ma pot opri sa nu te mai privesc,caci esti……..esti o arta a zeului! Sa ma dezlipesc de buzele tale? -Nicicind,caci ele imi indulcesc viata ! Sa traiesc fara tine?- Crezi ca e posibil? Sa incerc sa te uit?- nu vreau!
Caci clipele pe care le petrec cu tine e unica evadare de lumea monotona ce ma inconjoara! Te vreau o viata si mai mult,caci esti picatura de putere,curaj,credinta…iubire!
Cit despre mine…simplu….sunt indragostit 
“Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii.” – Paul Eluard
“Poate ca au avut dreptate cand au pus dragostea in carti; se prea poate ca ea sa nu poata exista in alta parte.” – William Faulkner
