E sâmbătă și îmi petrec timpul, ucigându-l, într-un oficiu posomorât, cu miros de bibliotecă. De activități deosebite pentru a-mi alina plictiseala nu am parte, două puzzle-uri Sudoku, Codul Electoral, un laptop fără Internet lăsat de un coleg și o carte – Franz Kafka ”Procesul”. O procurasem cu 2 săptămâni în urmă și doar 3 capitole au avut onoarea să-mi legene ochii leneși. Și toate 3 au fost citite astăzi, căci timp de 2 săptămâni am procrastinat.
Procrastinez des, recunosc că o fac, chiar atunci când știu că lucru pe care-l amân are o piroritate deosebit de înaltă. Am tendința să depind de o activitate care nu oferă nici un folos mie sau celora din jurul meu și care necesită activitate fizică minimă. Spre exemplu calculatorul și toate aplicațiile sale plus Internetul. De o lună doream să postezi ceva pe blog dar iarăși am procrastinat, am devenit prizonier ispitelor acelor activități, neavantajoase din toate punctele de vedere. Dar, după o luptă cu propria-mi lene, cu o vânătaie sub ochi am reușit să deschid această pagină și să încep a scrie despre ceea ce m-a ținut mult timp cu zgardă - procrastinarea.
Ți se întâmplă des să amâni un lucru, o activitate ? Ai cumpărat o carte și ai pus-o pe raft. Ai cumpărat un DVD cu un film și iarăși la-i pus pe raft. Zici că vei privi, vei citi când vei avea timp liber, și cam planurile de a viziona/citi în timpul apropriat nu se îndeplinesc. Și atunci când ai timp liber te ocupi de alte activități, care după părerea ta sunt mai importante la acel moment.
Cei din domeniul psihologiei știu răspunsul la această problemă. Spre exemplu dacă cineva te va întreba ce vei mânca peste o săptămână: un fruct sau o felie de tortă – vei alege fructul. O săptămână după, din punct de vedere statistic, vei alege felia de tort. Foarte multe studii denotă faptul că tindeți să aveți preferințe slabe în timp. Atunci când sunteți la o răscruce de preferințe la ceea ce faci acum și ce vei face în viitorul apropriat e ca și cum ai alege între o bomboană și o salată din legume. Plănuind ceva pentru viitor, faci alegerea spre ceea ce este mai nutritiv, dar la moment alegi ceea ce este mai gustos. Nu te-ai întrebat niciodată de ce la ieșirea din supermarket, aproape toate dulciurile stau la o mână distanță atît timp cît stai în rând.
Acest fenoment mai este numit și prejudecata prezentului - fiind în imposibilitatea de a înțelege că ceea ce vrei se va schimba în timp, și ceea ce vrei acum nu este exact același lucru care-l vei dori mai târziu. Prejudecata prezentului explică de ce cumperi mere, banane pentru a le arunca la gunoi mai târziu atunci când uiți să le mănânci.
În ajunul Anului Nou întotdeauna îți faci un oraecare plan pentru anul care vine. ”Anul acesta numaidecât voi face niște mușchi / slăbi (construi o casă / sădi un copac)!” Îți cumperi toate necesarele pentru a frecventa o sală de sport/fitness, dacă nu o sală atunci îți cumperi niște greutăți, pe google rapid găsești niște filmulețe cu antrenamente și ești gata pentru a-ți face abdomenul să reflecte gloanțe.
Într-o zi ai de ales: faci o alergătură pe afară sau privești un film, tu alegi filmul. În altă zi – te duci cu prietenii sau la bazin ? Desigur cu prietenii. Apoi îți zici – ”Las’că de Luni încep.” Luni a trecut – ”De săptămâna viitoare încep, numaidecât” Și o săptămână a trecut – ”De luna viitoare numaidecât în cel mai serios mod mă apuc, bajusi” E iarnă, Anul Nou și deacu știi ce plan vei avea pentru anul următor.
Procrastinarea se manifestă în orice aspect al vieții tale.
Tu aștepți până la ultima minută să îți faci temele, până la limita deadline-ului să îți scrii teza de licență. Tu amâni vizita la stomatolog. Uiți să schimbi niște piese în automobil chiar dacă de o săptămână mergi ca într-o căruță. Vei reuși. Vei reuși mâine. Vei reuși să insușești o limbă nouă sau un instrument muzical, dar mai târziu. Ai și o listă în premanentă creștere cu acele cărți pe care le vei citi, cândva.
Totuși te-ai hotărât. O faci chiar acum! Dar dintîi să-ți verifici poșta. Apoi Facebook-ul. Hey, mai sunt știrile. Și așa mai departe.
Tu permanent îți faci promiusini, anul acesta, ziua aceasta tu pe toate le vei îndeplini. Tu știi că viața ta se va îmbunătăți doar e necesar un pic de efort.
Îți dai seama că nu faci nimic și încerci cumva să îți plănuești ziua cu ajutorul calendarului sau a unei agendei. Totul este plănuit dar nimic nu te ajută. Nu din cauza că ești un manager prost al propriului timp ci din cauza că ești un strateg rău în războiul din creierul tău.
Procrastinarea e un element omniprezent în activitatea umană. Cu un simplu search pe google observi că sunt o sumedenie de cărți/articole care îți promit că te vor salva de acest viciu.
Un simplu exemplu. Experimentul cu zefirul. Un grup de copii erau închiși într-o sală cu un zefir pe masă. Dacă așteptau până când venea experimentatorul, fără să mănânce zefirul ei primeau un zefir în plus.
Unii nici nu au încercat să se autocontroleze și au mâncat zefirul imediat. Alții priveau intens zefirul dar s-au lăsat pradă tentației. Unii făceau sunete stranii, se uitau la pereți, încrucișau mâinele de parcă zefirul nici nu era pe masă. Mai detaliat în video.
Acei copii care au fost capabili să depășească dorința lor de recompensă pe termen scurt în favoare unei recompense mai mari dar mai târzie, nu sunt mai destepti sau mai proști decât ceilalți, sau mai lacomi. Revelația din acest experiment este că ei au avut doar o mai bună înțelegere a modului cum să se auto amăgească pentru a obține ce e mai bun pentru ei.
În acest experiment care a durat mai bine de 10 ani, s-a descoperit un lucru interesant – gândirea despre gândire sau a te gândi despre gândire.
Gândirea despre gândire este cheia. În lupta dintre trebuie și vreau, unii oameni au găsit ceva crucial – vreau niciodată nu dispare.
Procrastinarea este alegerea vreau-lui pentru că tu nu ai un plan pentru acele momente când poți să fii tentat. De asemenea ești un rău prezicător a stării mintale proprii pe viitor, plus tu nu poți alege dintre acum și mai târziu. Mai târziu este un loc vag unde totul poate altfel, greșit.
Dacă îți ofer 100 de euro acum sau 200 peste un an. Ce vei alege? Desigur 100 acum, fiindcă nu știi ce se va întîmpla cu tine timp de un an. Și dacă îți ofer 100 euro peste 3 ani sau 200 peste 4 ani. Ce vei alege ? Nimic nu s-a schimbat doar timpul. Și acum crezi că e mult mai bine să aștepți 4 ani pentru a avea un venit mai mare, totdeauna în ambele opțiuni aștepți un timp îndelungat.
O creatură pur logică ar zice că mai mult e mai mult deci va alege suma cea mai mare. Dar tu nu ești o creatură pur logică. Ai la dispoziție 2 posibile câștiguri, mai multe șanse că vei alege acea variantă unde te poți bucura de câștig acum și mai puține pe acea unde te poți bucura mai târziu chiar dacă câștigul este mai mare.
O răsfoială prin albumul de fotografii al prietenilor de pe Facebook ți se pare mai importantă la moment decât o sarcină de la lucru/universitate care te-ar costa locul de muncă sau o exmatriculare. Deci aștepți până în ultimul moment, de obicei ultima noapte.
Dacă ai lua în considerație ce ar fi mai valoros pentru tine peste o lună – să fii la curent cu toate bârfele de pe Facebook (cine cu cine, unde și când) sau un salariu stabil – tu vei alege acea opțiune cu valoare mai mare.
Tendința de a deveni raționali când sunteți forțați să așteptați se numește scontare hiperbolică (hyperbolic discounting) deoarece tendința de a respinge câștigul mai târziu scade cu timpul.
Din punct de vedere evoluționar este corect să fii de acord cu oferta din prezent căci strămoșii tăi nu erau nevoiți să se gândească la pensionare sau la bolile bătrâneții. Creierul tău a evoluat într-o lume unde tu probabil nu trăiai nici până la momentul să-ți vezi nepoții. Acea maimuță proastă din tine vrea acum la moment să devoreze dulciuri și să intre în datorii. Tu poți să o oprești.
Scontarea hiperbolică face ca mai târziu-ul să fie un loc unde poți să arunci toate lucrurile pe care nu dorești să le îndeplinești la moment dar și în același timp tu te angajezi în planuri de viitor din același motiv. Nu îți ajunge timp să finisezi toate lucrurile din cauză că tu gândești în viitor, un tărâm fantastic și misterios al tuturor posibilităților, pe acel tărâm vei avea mai mult timp decât ai acum.
Dacă nu reușești să crezi că tu vei procrastina sau vei deveni idealist în faza că ești un bun manager al timpului prorpiu – tu niciodată nu vei dezvolta o strategie pentru a scăpa de propriile vicii.
Procrastinare este un impuls – e ca și cum ai lua o bomboană din dulciurile din supermarket care îți sunt la o mică distanță în timp ce tu aștepți la coadă. Procrastinarea de asemenea este scontare hiperbolică, a fi de acord cu acea ofertă care îți propune un câștig astăzi și acum decât acea care îți oferă ceva în viitorul vag.
Pentru a fi un învingător asupra procrastinarii trebuie să fii un adept al gândirii despre gândire. Tu trebuie să realizezi că este unul TU care citește acest text, și este unul TU în viitor care va fi influențat de alte idei și alte dorințe.
Acel TU de acum, poate vedea prețul și câștigurile care sunt în joc atunci când vine vorba să alegi dintre a te pregăti pentru examen sau a te duce la discotecă, la bazin sau la o bere cu prietenii.
Trucul e să accepți faptul că prezentul TU nu va fi acea persoană care va trebuie sa aleagă, acea persoană va fi viitorul TU – o persoană în care nu poți avea încredere. Viitorul TU va ceda, și tu tei vei întoarce la starea de acum – slab și încă îți va fi rușine. TU-prezentul, trebuie să amăgești viitorul-TU în a face ceea ce e bine pentru ambii.
Cei capabili de a se gândi despre gândire, despre setarea mintală, pot duce un lucru la bun sfârșit nu de aceea că au calități deosebite ci doar din motiv că ei știu că productivitatea este o joacă de-a șoarcele și pisica împotriva predilecției copilărești pentru plăcere care nu poate fi niciodată stârpită din ființa umană.
Eforturile de a te autoamăgi vor fi mai productive decât a face promisiuni deșarte prin a umple agenda zilnică cu diferite lucruri doar ca în fine să îți dai seama ca ajungi să finisezi acel lucru după termenele limite. E marți seara.
