recifuri metalice

În singurătatea nopții încatușate,Mi-am simțit inima frântă de raze,Sufletul meu atunci a fost plămăditDin cioburi de vise sparte si pierdute.Lacrimi izbucnesc din ochii amețiți dedelir ...În orizontul absent văd aripi de înger.Am pierdut clipa prin recifuri metalice,M-au durut acele înșelări descălțateȘi am plâns toate lacrimile, iar ochiimi-s reci...Pieptul mă arde în noaptea liniștităLăsând doar batiste umede peste totȘi când credeam că sufletul mi-e golAm găsit o semință de durere lăsată de tine...Parfumul plumburiu de brad acumÎmi răscolește paginile de ieri,Se îmbibă cu mirosul de iasomieȘi lăsândul sa piară la mica atingere a toamnei...Tălpile mi-s crăpate de oglindaspartă în clipa când deliramîn ritmul domol a unei tornade...am uitat că exist... fără tine.