Dragostea se jertfeşte pentru aproapele său

Citind cartea “Istoria Holocaustului din România” de Teşu Solomovici, am rămas  şocat de felul cum autorităţile comuniste  au contribuit la masacrarea evreilor de rând cu regimul nazist în perioada celui de al doilea război mondial. Cum Basarabia nu a fost ferită de acest flagel, al războiului  nici evreii care locuiau în teriotriu dintre Nistru şi Prut nu au avut viaţă mai uşoară. Pentru ei au  fost construite lagăre de concentrare în Transinstria şi chiar în oraşul Bălţi.  În pofida vremii au fost oameni care au mers împotriva regimului comunist-nazist. Iar unul din acesta a fost directorul şcolii din orăşelul Nisporeni, Paramon Lozan care a plătit cu viaţa gestul său curajos. Aflând că evreii închişi în incinta şcolii urmează să fie împuşcaţi, acest erou împreună cu soţia sa  i-a eliberat pe toţi. Aceste evenimente s-au întâmplat în anul 1942. Eroul de la Nisporeni a primit titlu şi medalia “Drept între popoare ” acordat de statul Izrael pentru acte deosebite celor care au salvat vieţile acestor oameni. Biblia spune  că “nu este mai mare dragoste decât să îşi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13), lucru care l-a făcut şi Paramon Lozan. Tot pe paginile Sfintelor Scripturi mai vedem un exemplu când de jertifire. Domnul Isus în dragostea Sa faţă de oameni  le-a luat toate păcatele asupra Sa, şi a mers la cruce să moare pentru noi. Întrebarea este cum eu, tu, noi toţi ca şi ţară ne jertfim pentru cei din jurul nostru. Fie ca să o facem nu doar prin cuvinte dar şi în cel mai practic mod, indiferent de apartenenţa confesională sau naţională.