Tu cât ceri pentru un post scris într-o campanie publicitară?

Am obsevat la unii colegi de blogging că scriu pentru firme, pentru o anumită sumă de bani. Îi felicit şi mă bucur că fac asta, deşi ştiu că satisfacţia vine din faptul că sunt selectaţi pentru anumite campanii, nu neapărat pentru suma de bani negociată pentru fiecare post.

Dacă aş avea un produs de promovat, cu siguranţă aş alege ca formă de publicitate blogul, probabil şi pentru că reclama de la TV e plictisitoare, difuzată mereu în momente proaste. Bloggerii insă, reuşesc să scrie posturile în mod personal, ceea ce poate fi mai credibil în faţa clientului.

Mulţi din noi facem şi publicitate neintenţionat şi vă asigur, prinde de minune. Am observat asta printre bloggeriţe: când îşi laudă produsele cosmetice, de exemplu, dar şi printre bloggeri, când vorbesc despre produsele lor IT.

Personal, campaniile mi-au adus în primul rând satisfacţie, poate şi un motiv de mândrie, iar pentru asta n-am negociat niciodată un post la un preţ exagerat, de aceea am refuzat să scriu pentru companiile care mi-au renegociat preţul.

Majoritatea posturilor mele sunt scrise pentru că aşa simt, chiar şi cele scrise pentru bani. N-am scris niciodată mecanic, chiar dacă au fost zile când aş fi putut pune o imagine, un citat sau un banc, doar aşa, pentru că oricum nu aveam ce face, dar n-am făcut-o.

Având în vedere că imaginea ta ca blogger este apreciată la o anumită valoare, tu hotărăşti cât să ceri peste sau sub aceea valoare. În România însă, cumpărătorul are impresia că deţine putea pieţei, doar pentru că are bani. Puterea o deţine cel care are ce vinde, la ce preţ vrea el.

Companiile îşi doresc publicitate, pe gratis, dacă s-ar putea, deşi plasarea pe un panou publicitar costă, secunda la TV costă, minutul la Radio costă. Pe blog însă, oricum noi ne pierdem timpul aiurea, de ce am mai cere şi bani, nu?

Cum am zis şi mai sus, n-am cerut niciodată pe un post atât la cât este apreciat blogul meu, am cerut un preţ rezonabil, după părerea mea, de aceea, când am primit ofertă de renegociere, am refuzat. Da, am refuzat.

Prefer să scriu nimicurile mele sau să nu scriu nimic. Consider că este şi vina bloggerilor. Din moment ce un post scris pe blogul tău este apreciat la valoarea X, iar tu faci oferta mult sub nivelul ei, pentru că nu te consideri demn de suma ta, normal că şi clientul o să te subaprecieze.

Aş refuza să fac afaceri cu o persoană care se presupune că trebuie să vândă credibilitate prin publicitate, dar în acelaşi timp, n-are încredere în sursele pentru care a fost căutat. Apreciază-te, ca să fii valorificat.