Situaţia Bisericilor Greco-Catolice din Romania şi Ucraina

Bisericile Greco-Catolice din Ucraina şi Romania, numite de Vatican Biserici Catolice Orientale, au apărut in urma unirii cu Biserica Romei a unei părţi a ortodocşilor din ţările respective. Pentru Bisericile Ortodoxe uniatismul reprezintă rodul prozelitismului catolic şi a fost respins ca model de refacere a unităţii bisericeşti.

După aproape un mileniu de separare, Biserica Romano-Catolică şi Bisericile Ortodoxe au inceput un dialog teologic oficial pentru a discuta problemele teologice care diferenţiază cele două Biserici şi, in felul acesta, să se facă un pas către unitatea creştină aşa cum a fost inainte de Marea Schismă. Odată cu instalarea regimurilor totalitare in Europa de Est, după al doilea Război Mondial, Bisericile Greco-Catolice au fost desfiinţate iar credincioşii integraţi in Bisericile Ortodoxe, fapt pentru care greco-catolicii i-au invinuit pe ierarhii ortodocşi. Reinfiinţarea Bisericilor Greco-Catolice a pus in pericol continuarea dialogului oficial dintre catolici şi ortodocşi, Bisericile Ortodoxe acuzandu-le de prozelitism şi acte de violenţă in incercarea de a recaştiga poziţiile pierdute in momentul desfiinţării.

Uniatismul şi Bisericile Greco-Catolice reprezintă o problemă de actualitate, de care depinde viitorul relaţiilor dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. In cadrul intalnirilor comisiei mixte de dialog teologic oficial catolico-ortodox uniatismul a fost respins ca model de refacere a unităţii creştine, dar a fost recunoscut dreptul Bisericilor Catolice Orientale de a exista şi de a răspunde nevoilor pastorale ale propriilor credincioşi; aceste Biserici au fost recunoscute doar ca parte a comuniunii catolice universale, nu ca Biserici de sine stătătoare in afara ecelsiologiei catolice.

Cele mai mari Biserici Greco-Catolice, după numărul credincioşilor, sunt Biserica Greco-Catolică din Ucraina şi Biserica Romană Unită cu Roma, Greco-Catolică. Situaţia celor două Biserici constituie tema prezentei lucrări, realizată sub forma unui studiu comparativ care cuprinde cinci capitole.

Primul capitol este o scurtă prezentare a istoriei Bisericilor Greco-Catolice din Ucraina şi Romania, de la infiinţarea lor pană la desfiinţarea lor de către autorităţile comuniste din ţările respective, iar al doilea capitol tratează momentul desfiinţării Bisericilor Greco-Catolice. Capitolul al treilea prezintă reinfiinţarea şi reorganizarea Bisericilor Greco-Catolice din Ucraina şi Romania, statutul lor eclesiologic, canonic şi juridic fiind tratat in capitolul al patrulea, in ultimul capitol fiind prezentate relaţiile acestor Biserici cu Bisericile Ortodoxe din ţările respective.
Unirea cu Biserica Romei a fost influenţată de factori politici, economici şi sociali, in timp ce motivaţia religioasă a contat mai puţin. Ea a fost inţeleasă intr-un anumit fel de către greco-catolici, care au pus condiţia păstrării intacte a legii răsăritene, in schimbul recunoaşterii jurisdicţiei papale, şi cu totul altfel de către Vatican, care a incercat latinizarea greco-catolicilor, impunerea teologiei şi a dreptului canonic occidentale. In primul caz, unirea a fost considerată o alianţă intre două Biserici prin care, in schimbul recunoaşterii primatului papal, greco-catolicii işi puteau păstra credinţa neschimbată. Pe de altă parte, pentru Roma unirea bisericească a fost un prim pas către deplina latinizare a greco-catolicilor.

Doar o parte a ortodocşilor din Ucraina şi din Transilvania au acceptat unirea cu Roma, o altă parte a refuzat şi chiar a luptat impotriva ei. Astfel, chiar de la inceputurile lor, Bisericile Greco-Catolice au mai mult au dezbinat decat au unit; ele s-au desprins din comuniunea ortodoxă dar s-au opus absosbţiei lor in catolicism. Pe plan politic şi social greco-catolicii şi ortodocşii au luptat impreună pentru drepturile popoarelor lor.

In anii 1946 şi 1948 Bisericile Greco-Catolice au fost desfiinţate de către regimurile totalitare comuniste din Ucraina şi Romania, credincioşii lor fiind trecuţi la Bisericile Ortodoxe. Iniţiativa desfiinţării a aparţinut autorităţilor statului, nu Bisericilor Ortodoxe, care insă au acceptat integrarea greco-catolicilor in structurile lor, chiar dacă nu au agreat metodele folosite.
După aproximativ patru decenii, aceste Biserici şi-au recăpătat libertatea şi s-au putut reorganiza. Au fost numiţi noi episcopi şi au recăpătat o parte din bunurile pe care le-au avut inainte de desfiinţare. Una din marile probleme a fost lipsa locaşurilor de cult şi, in cazul Bisericii Romane Unite cu Roma, numărul mic al celor care s-au declarat greco-catolici: doar in jur de 1% din totalul populaţiei, potrivit recensămintelor din anii 1992 şi 2002. Reprezentanţii Bisericii nu au recunoscut aceste date, declarandu-le false, pretinzand că numărul credincioşilor săi este mult mai mare.

Biserica Greco-Catolică din Ucraina şi-a mutat sediul de la Liov la Kiev şi a pretins, fără succes, recunoaşterea sa ca Patriarhat, iar Biserica Romană Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost ridicată de la rangul de Biserică Mitropolitană sui juris, la Arhiepiscopie Majoră, treaptă similară unei Patriarhii.

Din punct de vedere eclesiologic, Bisericile Greco-Catolice nu sunt Biserici de sine stătătoare, ci există ca parte a Bisericii Catolice Universale. Ele păstrează ritul răsăritean, dar mărturisesc credinţa catolică, de aceea, in mod oficial, ele sunt numite Biserici Catolice Orientale. Insă greco-catolicii incearcă să-şi afirme autonomia şi identitatea proprie, distinctă de cea catolică de rit latin, considerand că raporturile dintre Biserica lor şi Biserica Romei ar trebui să fie urmeze modelul Bisericilor Surori, chiar dacă ele sunt in comuniune euharistică. Unirea cu Roma a fost inţeleasă ca o alianţă intre două Biserici, nu ca o absorbţie a uneia decătre cealaltă. Insă modelul de Biserici Surori cerut de Biserica Greco-Catolică din Ucraina, după modelul primului mileniu creştin, inseamnă sinodalitate, conciliaritate şi anularea primatului papal. Ar fi interesant ca tocmai Bisericile Greco-Catolice să contribuie la revenirea Bisericii Catolice la eclesiologia primului mileniu creştin, caracteristică Bisericilor Ortodoxe, iar primatul papei să fie reconsiderat şi din punct de vedere canonic, Bisericile Greco-Catolice au primit un nou cod canonic, numit Codul Canonic al Bisericilor Orientale, comun tuturor Bisericilor Catolice Orientale. Teologii ortodocşi l-au considerat un pas inainte spre deplina latinizare a greco-catolicilor şi un act neecumenic.

Procesul de latinizare pe care l-au suferit de-a lungul istoriei Bisericile Unite cu Roma se resimte mai ales asupra cultului. Au fost preluaţi sfinţi din calendarul apusean, forme de manifestare a evlaviei, ritualuri şi rugăciuni, iar influenţele sunt vizibile şi la nivelul vocabularului, al artei şi arhitecturii bisericeşti. Vaticanul a indemnat Bisericile Greco-Catolice să păstreze nealterată propria tradiţie, ba chiar să renunţe la imprumuturile care nu-i sunt caracteristice. In mod interesant şi insuficient justificat, data sărbătoriri Invierii Domnului este aceiaşi ca şi in Bisericile Ortodoxe, cu toate că acest aspect nu ţine de rit.
Una din cele mai spinoase probleme după reinfiinţarea Bisericilor Greco-Catolice din Ucraina şi Romania a fost relaţia cu Bisericile Ortodoxe din aceste ţări. Tensiunile şi neinţelegerile s-au datorat pe de o parte patrimoniului revendicat de greco-catolici iar pe de altă parte interpretării diferite a evenimentelor istorice; ortodocşii au fost acuzaţi că au colaborat cu autorităţile comuniste pentru desfiinţarea Bisericilor Greco-Catolice.
Bisericile Ortodoxe au susţinut că locaşurile de cult aparţin credincioşilor şi doar ei pot decide soarta acestora. De aceea, retrocedarea bisericilor trebuie să ţină cont de numărul actual de credincioşi, pentru a nu indrepta un abuz printr-un alt abuz. De partea cealaltă, Bisericile Greco-Catolice au pretins ca restitutio in integrum, respingand ideea respectării principiului proporţionalităţii.

Interpretarea diferită a aceloraşi momente istorice constituie un mare obstacol in stabilirea unor relaţii frăţeşti intre greco-catolici şi ortodocşi, pentru inlăturarea lui fiind nevoie de elaborarea unei istorii comune astfel incat aceleaşi fapte să fie la fel interpretate şi intr-o Biserică şi in cealaltă. Istoria trebuie foarte bine cunoscută şi corect interpretată. „Istoria Bisericilor din Transilvania este prezentată şi interpretată separat de fiecare Biserică, uneori chiar in contradicţie una cu alta, astfel că istoria comună devine sursă de argumente contradictorii in controversele dintre Bisericile respective. Interpretarea diferită, uneori contradictorie, a istoriei comune de către Biserici constituie un obstacol in calea reconcilierii şi a cooperarii dintre aceste Biserici.”

Pentru ca neinţelegerile dintre Biserici să nu mai fie alimentate de interpretarea diferită a trecutului istoric, a fost lansat un program numit „Healing of Memories” (Vindecarea Memoriilor) sau „Reconciling Memories” (Reconcilierea Memoriilor). „Abordarea istoriei bisericeşti din punct de vedere al conceptului de „healing of memories” nu presupune nici minimalizarea semnificaţiei trecutului istoric comun şi nici răstălmăcirea acestuia intr-o perspectivă pacifistă, ci mai degrabă o lectură comună a trecutului istoric, la care să participe in mod egal toate părţile care se revendică din acel trecut. Aceasta lectură comuna nu este un lucru uşor, dar exerciţiul in sine apropie părţile separate.” In cazul Bisericilor romaneşti din Transilvania există un proiect prin care se urmăreşte reconcilierea acestora, iniţiat de Fundaţia Pro Oriente impreună cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Cele două intruniri care au avut loc la Viena (2001) şi Alba Iulia (2003) „au demonstrat că dialogul dintre istoricii şi teologii de diferite tradiţii confesionale din Transilvania nu este usor, dar este posibil şi acest fapt contează cel mai mult. Participanţii la acest proiect sunt animaţi, in primul rand, de spiritul ştiinţific al obiectivităţii istorice, care insă nu exclude totdeauna anumite nuanţe confesionale. Evenimentele istorice studiate in cadrul acestui proiect nu se lăsa uşor interpretate intr-o viziune unică, ci continuă să-şi păstreze unele din secretele lor, dar exerciţiul comun de interpretare a acestor evenimente trebuie să continue, chiar dacă ar lasă in urmă unele aspecte incă neelucidate.”
Chiar dacă presupune un efort prelungit, realizarea unei istorii comune a celor două Biserici din Transilvania, pe deplin acceptată de acestea, ar insemna un pas foarte important in stabilirea unor relaţii fireşti, de colaborare, intre credincioşii romani de confesiuni diferite. Trebuie subliniat că Bisericile Greco-Catolice din Ucraina şi Romania sunt cele mai apropiate de Bisericile Ortodoxe, şi totuşi, relaţiile dintre ele sunt mai tensionate decat relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe şi Biserica Catolică. Acesta este un ergument in plus pentru realizarea unei istoriografii comune care să contribuie la apropierea lor.

Studiu comparativ (rezumat teza de doctorat)

sursa: www.unibuc.ro


Sursa
2010-10-22 21:38:45



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

19:45:58True, Biblical Friendship —» Erik and Elena Brewer's Weblog
21:27:45„Amintiri din trecutul Terrei” de Liu Cixin – o părere sinceră despre cărți (fără spoilere) —» Andrei Albu - omul alb cu gînduri negre
18:04:44UN POET RUS CÂNDVA EXPULZAT DIN ROMÂNIA —» Leo Butnaru
14:52:14Haiku (trad. în spaniolă) —» Andrei LANGA. Blogul personal
14:43:17CEREȚI vs. CERE-ȚI – când punem cratima? —» Moldova Creștină
14:35:20Caleidoscop cultural. Februarie, 2023 —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
13:55:12ALEXANDRU COSMESCU - MENTOR AL TINERILOR SCRIITORI BASARABENI —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:17:10UN PROZATOR ȘI POET FRANCEZ IMPORTANT —» Leo Butnaru
10:05:33Graduation @ #Precept Institute for South Sudan Refugees in Uganda 🇺🇬 —» Moldova Creștină
09:35:01”Nu te baza pe alții! Privește, învață, fă și taci!” sau Despre cum să fii optimist —» Sunt MAMĂ!
09:20:02De ce copiii mei au hainele murdare? —» Sunt MAMĂ!
17:02:42DE LA POEȚI ANTICI PÂNĂ SPRE AI NOȘTRI... —» Leo Butnaru
12:01:45De ce reușesc să fac atât de multe lucruri timp de o zi —» Sunt MAMĂ!
11:50:40Disciplinile umanistice și posibilitățile de inserție profesională —» Centrul Comunitar Instruire, Acces Informaţie Călăraşi
10:27:43Vizita de lucru a secretarului de stat Gheorghe Cârciu în Franța —» Elena Robu
08:00:39Cum a ajuns profesia de cercetător una din cele mai instabile în RM —» Gheorghe Cuciureanu
05:48:09Serviciul „Eco responsabil”, ediția a II-a —» BiblioCity
02:31:03©️ Tu poți —» Licurici de suflet
09:57:45Despre „Demonii. Spovedania lui Stavroghin” de la Teatrul din Cluj —» Andrei Albu - omul alb cu gînduri negre
08:19:54Moldova a găsit soluția pentru eroarea 404. În vin! —» Fine Wine
13:09:41Guvernul vrea să închidă robinetul în capitală și lansează site-ul apă.md —» Nicolae Federiuc
10:00:17Poezie „Oameni ai credinței” —» Moldova Creștină
06:31:21REZILIENȚA SOCIALĂ A CONTINENTULUI MOLDAV —» Daniel Lachi
18:53:13PATIMILE DUPĂ DOSTOIEVSKI —» Leo Butnaru
06:25:22PUTINIȘTII TREBUIE EXTIRPAȚI! —» Daniel Lachi