DANAIDELE POLITICE

La pedeapsa sint osinditi aici, pe pamint liderii extremisti ai opozitiei “basarabene”, care mai degraba s-ar considera guadelupeni, decit moldoveni. Chiar in toiul nuntii (horei) a prea inchipuitei uniri pe la inceputul anilor nouazeci ai secolului trecut ei au infipt satirul otravitor al dezbinarii neamului in inimile celora cu care, dupa idee, erau datori sa puna temelia unui stat tinar, suveran si independent. De atunci incoace, ei sint mereu preocupati cu munca in desert, fiind impusi de sprejurul lor tata spiritual sa imple cu “antimoldovenism primitiv” butoiul fara fund al pretutindenismului de pretutindeni.

Muza dirvelita

Hatirul si paduchii n-au iesit niciodata din Tara Romaneasca. Aceasta afirmatie nu ne apartine noua, ci fostului “martir” al neamului, convertitului roman basarabean Grigore Vieru (vezi “Literatura si Arta”, 4 ianuarie 2001). S-ar parea ca dinsul care, spre deosebire de umoristii “deportati” din Chisinau tocmai in zonele cramelor codrene, pasea cind dorea tandru pragurile Comitetului Central al PCM, ar fi trebuit sa fie printre primii impotriva prefacerii plaiului mioritic intr-o a doua paducherie. O asemenea atitudine s-ar fi numit, fara indoiala, patriotism moldovenesc. Dar, pe-atunci, nu puteai fi concomitent si “martir” si patriot moldovan.

In acel haos politic si social G.Vieru s-a dorit a fi “martir” macar pentru citeva zile si impreuna cu ceilalti negustori politici au adus bastinasilor nu numai paduchi de rasa aleasa pretutindenista, dar si tizic, si opinci, si vaci injugate, si case pustiite, si cimpii impirlogite, si “Luminitele”, bibliotecile, cluburile prefacute in baruri si closete. Si sa vezi, ca tot el ar dori, chipurile, “sa piara odata cea mai otravitoare buruiana care este vrajba dintre frati”. I-ati, domnule, paduchii inapoi si atunci vom vorbi de fratie!

Dar iata cum G.Vieru toarna in butoiul fara fund al pretutindenismului romanesc ura sa antimoldoveneasca:

“Ne-a implut ca riia

Limba moldov ‘neasca. “

“Miriie spre Domnul

Limba moldov’neasca. “

Astfel se manifesta Muza “martirului”, inspirata de iazma in asa masura, incit vrajba dintre frati sa devina o buruiana si mai otravitoare. Alimentati de o asemenea inspiratie cu “simt ales romanesc”, purtatorii ochelarilor de cai ignora chiar si opinia unuia dintre fauritorii unirii din 1859, Mihail Kogalniceanu, in opera caruia poate fi citita relatarea urmatoare din “Biblioteca de buzunar pentru calatorii de I.X.Jakk”, editata nu la Moskova de bolsevici, ci la Niurenberg, cu 162 de ani in urma, cind “insusi in Moldova si in Muntenia numele de romani nu era intrebuintat” (vezi discursul rostit de Mihail Kogalniceanu in cadrul sedintei solemne a academiei romane la 1 aprilie 1891): “Distinsa prin finete si armonie, limba moldoveneasca pare a fi creata pentru cintare, iar in privinta tonului dulce si moale mai ca poate fi pusa alaturea de cea italiana”.

Iar “martirul” minoritatii romanesti basaraghene unde-i zice si mai inspirat:

“…arata dosul

Limba moldov’neasca.”

“Gingava tot linge

Cizma muscaleasca

Spre Evropi se-mpinge

Limba moldov’neasca”

In acelas timp pamfletistul nu uita sa-i aminteasca “intelectualitatii nationale basarabene” ca, spre deosebire de limba moldovenilor,

“Isi creste frumosul

Limba Romaneasca… “

Creste, cum sa nu creasca, daca limba moldoveneasca a servit mereu ca izvor de imbogatire a celei romane. Pentru confirmare comparati dictionarul universal al limbii romane aparut in 1929 cu cel reeditat in 1998 si veti vedea ca numai in aceasta perioada de timp au fost privatizate peste 1700 de cuvinte moldovenesti! Dar pina la 1929? Insusi autorul DULR Lazar Saineanu recunostea in prefata editiei a opta: “In a doua jumatate a veacului al XlX-lea, moldovenismele patrunsera in limba literara, multumita fruntasilor poeti (Alexandri, Eminescu) si prozatorilor (Creanga) originari din Moldova”.

Astfel, limba moldoveneasca a fost, este si va fi un izvor spiritual, din care au baut, beau astazi si vor bea si in viitor si romanii!

Vasile Stati, ponegrit “curat romeste” de cite ori a dorit pamfletistul G.Vieru, spunea atit de crestineste: “Noi – Doamne fereste! – nu vom da nici macar cu o floare in Talentul lui Gr.Vieru. Caci talentul e de la Dumnezeu. Dar tocmai pentru ca a fost harazit cu un dar divin, posesorul n-ar trebui sa-1 dirveleasca prin “riie”, “bale”, “dosuri”…” De altfel, zicem

noi, si dupa moarte va avea soarta Danaidelor.

Puturoasele minciuni dabijene

La turnarea apusoarei unioniste in butoiul fara fund asuda binisor si Nicolae Dabija, stapinul ziarului intelectualitatii nationale basarabene “Literatura si arta”. Pentru aceasta unica ocupatie savantliceasca el a reusit sa se invredniceasca de gradul de academician bucurestean.

La ceremonia de facere a noului membru, presedintele academiei romane a tinut sa sublinieze, pentru naivi, ca prestijioasa sa institutie nu se implica in politica, doamne fereste! Dar pentru care descoperiri tare stiintifice i s-a conferit gradul respectiv redactorului tribunei ideologice a minoritatii romanesti din Republica Moldova?

Se spune, pentru ca ar fi argumentat sirguincios in toate editorialele ca boii ara, iar caii maninca. Ara, desigur, prostii de moldoveni, iar desteptii isi construiesc castele, vorba lui Aureliu Busuioc, si aici si dincolo de Prut. Doar N.Dabija astfel eticheteaza moldovenii in ziarul sau: “boi ai C.S.I.”, “boi agrarieni”, “porci emeriti ai Federatiei Ruse…”

Ce-i drept, a avut loc si o primenire luminoasa in ratiunea academicianului romano-basarabean, printr-o “descoperire” ta-a-are savanta: din “scincitoarea Basarabie belita de Cremlin” (LA) si dintr-o pozitie tiritoare de reptila N. Dabija incepe sa cinte osanale unui “frate”, ce-ti intinde mina cind il pupi in dos” (LA).

“La inceputul anilor ‘90, – “descoperea” academicianul N. Dabija, – la insistenta savantilor rusi (bravo rusilor, adevarati frati!-n.a.) in dreptul notiunii de “Moldova” se include si limba vorbita de acest stat – “romana”.

Ah, ce pupatura fierbinte dabijeano-rusa! Si continua: “…e mentionata tara noastra – “Moldova” si limba vorbita de cetatenii ei: “roumain (R)” -romana”.

Bravo, academicianule! In sfirsit, ti s-au luminat mintile si ai descoperit, cel putin, pentru academia romana si pina la urmatorul numar al “Literaturii si Artei”, ca tara noastra se numeste Moldova, ce-i drept, cu ghilimele in opinia dumitale. Dar mai departe, mizind pe naivitatea sau incopetenta “intelectualitatii nationale basarabene” din “tara noastra – Moldova”, autorul reda etnonimul “roumain” drept glotonim “romana”.

Scria N.Dabija intr-un editorial (“Literatura si Arta”, 13 noiembrie 2003) despre niste minciuni care put. Nu put, in opinia lui, numai acele minciuni care sint publicate in fiecare numar al propriului ziar. Una din ele a spus-o chiar putin mai sus.

Drept confirmare, sa-l ascultam pe clasicul nostru moldovan Mihail Kogalniceanu: “Batrinul Asachi toata viata lui n-a putut gasi potrivita terminatiune franceza la cuvintul “romin”, vorbind si scriind “les roumounis “. Sa-mi fie permis a-mi face un merit, afirmind ca eu cel dintii am intrebuintat in limba franceza cuvintul de “roumain” (“rumin”, dar nu “romana”, domnule academician! – n.a.) si de “Roumanie” (“Rumanie”, dar nu “Romanie”! – n.a.)”. (Din discursul rostit cu prilejul jubileului de 25 de ani al academiei romane in 1891).

Put, grozav de dezgustator put minciunile lui Dabija. Pentru ca asemenea politruci capabili sau nu vor, de dragul intereselor politice meschine, sa recunoasca incontestabilul adevar istoric: etnonimul “moldovan” si glotonimul “limba moldoveneasca” nicicind, nicaieri si de nimeni n-au fost pusi la indoiala in afara de ideologii unionismului care, de dragul finantarilor de peste Prut, si-au autoaplicat sentinta Danaidelor de a umplea cu pretutindenism romanesc un butoi fara fund.

Tudor CHIFIAC