copilarie pierduta
Copilărie pierdută când încă suntem copii.Tinerețea pleacă lăsândune naiviDurerea mâ răpune și sufletul mă doareÎn jur numai blesteme,în suflet e teroare.Copii am fost cu toții și toți am fost copiiÎn gropi ne stau strămoșii deasupra ceilalți viiO pasăre în aer pierde din imensitatea cereascăUn batrân privește și nu poate să o oprească.
Privirea-ți rece pare că-mi îngheață inimaAceasta doar suspină când îți simte mânaEu sufăr în tăcere, lacrimi nu-mi mai curgÎn jur e totul rece , e seară la amurg.
Miros de lăcrimioară, mai sus de iasomieCopii devin maturi trecând peste copilarieIar sarpele blestetamă bărbatul nemilosCe puiul ia distrus și merge bărbătos.
Pustiul iar mă cheamă, nisipul îmi șopteșteCă poate eu voi fi miraj dintr-o poveste.Depresia mă poartă pe mal ca să pășesc,Iar valurile mării mi-arată că încă trăiesc.
Priviri prea îndrăznețe, necunoscuți în jurDe ce în tinerețe ne întîlnim cu Amur?Sageata-I este dulce și viața nii povesteȘi nu vede nimeni veninul care este.
Sursa
2010-10-16 20:16:31