adesea merg pe stradă… şi mă gîndesc, făr’ să vreau … mă gîndesc la nimic … de obicei îmi imaginez totul ce cîntă în căştile mele … sau derulez un banc spus de vreo fată la univer … îmi place să merg pe stradă … nu’i înţeleg pe oamenii care fără să se grăbească undeva iau taxiul sau autobusul, mai ales dacă acel undeva e doar la vreo cîteva străzi depărtare de ei … îmi place să merg pe stradă, printre sutele de maşini care gem în ambuteiaje … printre sutele de oameni .. să’i studiez, să le dedic cîte o investigaţie personală … pe stradă întîlnesc prieteni pe care demult nu i’am văzut… tot acolo ochii mei aspiră tot felu de anunţuri, avertizări şi inscripţii de toată mama, de la care capul, ş’aşa plin de nebunii, acumulează o altă doză de informaţie inutilă … pe stradă mă pot îndrăgosti .. da da ! să nu’mi spui că niciodată nu te’a atras atît de tare o persoană care mergea pe stradă încît erai aproape gata să’i vorbeşti … sau chiar i’ai vorbit, şi acum ea stă lîngă tine, savurînd o ceaşcă de ceai în canapeaua ta ……. strada’i plină de tot, e ceva viu, respiră zilnic prin noi … iar noaptea se odihneşte… atunci e cea mai minunată, cînd stîlpurile, care ţin fiecare cîte un mic soare în mînă (poate nu fiecare, aşa … peste unu xD ), cînd unicul sunet care’ţi taie din linişte e un taxi rătăcit … atunci ies s’o savurez mai mult ca oricînd …
în fine … adesea merg pe stradă, îmi place asta … mergi şi tu .. mergi ca mine … să’mi spui dacă ţi’a plăcut )
