„Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată” – pomelnicul ortodoxiei basarabene

Din păcate, rolul feţelor bisericeşti în istoria Basarabiei a fost mereu ignorat pe nedrept. S-a vorbit foarte mult despre personalităţi politice, despre oameni de cultură, dar s-a scris foarte puţin despre cei care au făcut cel mai mult pentru spiritualitatea basarabeană. Călugărilor, preoţilor şi ierarhilor nu le-a fost rezervată nici a suta parte din locul pe care l-au meritat pe deplin.

Mica lucrare „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”, pe care a scos-o la capăt cu voia lui Dumnezeu bunul meu prieten Mihai Bortă, este foarte importantă din acest considerent.

Din start trebuie să evidenţiez că este binevenit faptul că datele, articole, au fost culese din presa periodică, din arhivele naţionale şi sistematizate într-o lucrare, nu de către un istoric pe care îl interesează mai mult expunerea anumitor evenimente şi date obiective, ci de un teolog, care atrage mai multă atenţie la trăirea duhovnicească a personalităţilor descrise în carte.

Lucrarea este îndrăzneaţă şi prin faptul că încearcă să spargă unele tipare, rezervând spaţiu unor aşa personalităţi controversate cum ar fi ieromonahul Inochentie Levizor de la Balta, după moartea căruia, în spaţiul dintre Bug şi Nistru s-a născut mişcarea sectară a „inochentiştilor”. Activitatea controversată a acestei secte, rupte din trupul Biseriii Ortodoxe, a lăsat o umbră asupra părintelui Inochentie, din care cauză numele său a devenit unul indezirabil pentru mulţi ani. Este pentru prima dată, de la moartea acestei mari personalităţi, când se încearcă reabilitarea sa, scoţând la lumina zilei fapte care au rămas necunoscute pentru cea mai mare parte a publicului. Acest subiect este dezvoltat mai detaliat de domnul Mihai Bortă într-o altă lucrare, dedicată în mod special personalităţii lui Inochentie de la Balta, care, cu voia lui Dumnezeu, urmează să vadă lumina zilei.

Suntem plăcut surprinşi că autorul cuprinde nu doar personalităţi care au pus umărul la înflorirea vieţii culturale a Basarabiei, cum ar fi poetul şi preotul militar Alexei Mateevici, autorul versurilor „Limba noastră”, care au devenit imnului Republicii Moldova sau preotul şi compozitorul Alexandru Cristea, care a pus pe note minunatele versuri ale lui Mateevici, dar şi preoţii din sate, cum ar fi părintele Ştefan Ciuhureanu (1810-1896), care a păstorit comunitatea de creştini ortodocşi din Olişcanii de Sus,  făcând misiune printre rascolnici şi printre evrei, dintre care mai mult de 100, sub influenţa lui, s-au creştinat. Nu au fost trecuţi cu vederea şi preoţi care au acceptat martirajul în perioada regimului comunist: protoiereul Alexandru Baltaga (1861-1941), arestat de NKVD şi deportat în Kazan, unde îşi dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu; protoiereul Ieremia Ciocan (asasinat în 1941 în închisoarea din Chişinău); arhimandritul Serafim Dabija, persecutat de regimul sovietic pentru poziţiile şi convingerile sale. Faptul că aceştia au primit cu ochii deschişi moartea pentru credinţă demonstrează cât de profundă şi cât de sinceră era între Prut şi Nistru credinţa în mântuire.

Basarabia este spaţiul unde se intersectează lumea românească şi cea slavă, dovadă este faptul că basarabenii s-au integrat deplin atât în viaţa ortodoxiei româneşti (Nestor Vornicescu, mitropolit al Olteniei, Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului), cât şi în viaţa ortodoxiei ruseşti (Arsenie Stadniţchi, mitropolit de Taşkent şi Turkestan, protoiereul Ivan Covaldji).

Lucrarea nu este atât o culegere enciclopedică, cât un pomelnic şi un manual de formare a unei personalităţi. Pentru o societate care este lipsită (sau a fost lipsită) de o coloana vertebrală, o societate care duce o lipsă acută de modele morale, astfel de „manuale” sunt aidoma oxigenului şi hranei pentru organismul uman.

Cartea poate fi găsită la reprezentaţii A.S.C.O.R. Chişinău şi Frăţia Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Bisericuţa de lemn) din Chişinău.

Telefoane de contact: 069335009; 068559904; 079600416;