Fără îndoială, oamenii care părăsesc Moldova noastră dragă şi pe care îi reîntîlneşti după un anumit timp, se împart în două categorii (cel puţin pentru mine):

  • cei care iau ce e bun din toată Europa asta mare, reuşind, totodată, să păstreze şi ceea ce au avut bun în ei de acasă;
  • cei care vor cu tot dinadinsul să arate tuturor că provin totuși… de la Moldova cea săracă pe care au lăsat-o, undeva, departe, dar de care nu se pot debarasa, deşi şi-o vor cu toată insistenţă.

Despre cei din urmă sau rîndul doi. Pe lângă toate modernizările de ordin vestimentar, tehnic sau giuvaieric, aceştia se mai impun şi prin modernizări lingvistice, dacă-mi acceptaţi o astfel de exprimare. Multe şi de toate. Totuşi, una le e caracteristică tuturor .Or, fie că este cineva plecat în Italia, Portugalia, sau Spania, toţi ca unul iţi vor povesti ca au venit..la Moldova sau că trăiesc la Spania sau la Italia etc. La-ul asta este, cu siguranţă, acel prim element după care iţi dai seama că moldovanul nostru a fost sau este plecat peste graniţă. Un la puternic, rostit cu o fermitate sonoră şi cu un orgoliu pe care numai traiul la Italia sau la Spania ţi-l poate oferi.

Aşadar, la-ul ăsta…pe lîngă faptul  că e o prepoziţie a cărei menire se vede că puţini o cunosc, mai este şi acea caracteristică  care ne face pe noi moldovenii atît de unici şi…agramaţi. Şi dacă această formulă de exprimare este cît de cît acceptabilă din gura unui emigrant în buzunarul căruia nu știu sigur dacă rătăceşte măcar vreo diplomă de nouă clase, atunci, e şi mai dramatic cînd auzi  asemenea perle din gura unui fost profesor, de exemplu. Am prins într-o zi un interviu radiofonic cu un fost profesor reîntors recent de la Italia la Moldova. Toata discuţia a păstrat acest la. Moderatoarea nu a intervenit, probabil tot din dorinţa de a asigura acel element de modernitate emisiunii sale cu moldoveni de la Italia…Şi comic, şi trist sau, pur şi simplu moldovenesc.

P.S. Mi-am găsit şi eu durere , cînd în ţară e criză politică. S-ar părea. Dar, tocmai de asta avem noi, poate,  atîtea şi atîtea necazuri politice, pentru că, tot călătorind prin Evropa, avem de toate, numai nu… cultură şi elementara educaţie.