1. Introducere. Cu mai bine de două milenii în urmă Platon demonstra că actul guvernării este mijlocul prin care omul poate fi transformat spre bine pentru sine, cât şi pentru ţopârlanii din jurul său. Numai că Platon şi toată hurta sa de meta-greci nu ştiau la acea vreme că prin însăşi natura sa, un ''zoon politikon'' se naşte deseori incorigibil. Omul fiind un adevărat generator de convulsii transcedentale, ignoră adevăratele valori ale spiritului uman şi acceptă contextele anacronice. Putem considera, prin urmare, că în timpurile noastre, se adoptă ''atitudinea de struţ'' - ori de câte ori adevărul iese în cale, este mai raţional să ne cufundăm tărtăcuţele în obscurantism. Culmea ironiei este că acest lucru se face dintr-un devotament desăvârşit, o loialitate benignă şi potenţă mitocană. Nu e nimic raţional de văzut la o haimana care din lipsă de probitate pentru adevăr, bun-simţ faţă de conştiinciozitate, se înarmează ideologic, împărţind lumea în ''bravii noştri'' şi ''ticăloşii lor''. Am urât cu frenezie (şi urăsc), această mentalitate păguboasă, cu atât mai mult cu cât asist la spectacolul numit ''Moldova - între absurd şi prostie omenească''. Aici, satisfacţia de a rămâne imparţial la realitatea înconjurătoare se bucură de obedienţă: politicieni şi mafioţi, preoţi şi strategi, conferenţiari universitari şi rectori, comuişti şi liberaşti, etc.& ş.a.m.d - toţi se înhamă cu un soi de obrăznicie sălbatică pentru a ne ''călări'' cât mai eficient. După cum vedeţi, banalităţile, aparenţele şi direcţiile de existenţă sus-numite se încadrează perfect (paradoxal, nu?!) în candoarea de a fi un ''homus moldavus''. Mai mult ca atât, pe lângă spiritul nostru mioritico-existenţial, am cultivat cu succes mârlănia, apucăturile grosolane, tembelismul, pe scurt educaţia mojicească. Nu-i de mirare că aceste reprezentări cotidiene s-au cuantificat în timp, dînd naştere unei adevărate şi autentice ''moldocraţii'', adică a fenomenului moldav. Va urma...