Cum am invatat sa beau:)

Daca tot se termina saptamana asta “debila”, de-abia astept sa ies din birou si sa merg undeva sa beau ceva bun bun. Ceva cu rom, sau cu vodka, sau fiert … Inca nu m-am hotarat, dar vreau ceva bun, eu sa ma rastorn intr-un fotoliu, sa ma destind, sa-mi descretesc fruntea si sa pun punct zilei de vineri …

Si gandindu-ma la ce, cu cine si unde o sa “ma destind”, mi-am amintit cum am invatat eu sa beau. Trecem peste paharele de vin de la tara, din copilarie, alea curative , ca deh, sunt din Moldova . Cica daca vinu-i curat, fara “anghidrid” si zahar – doctorii mai nu-l recomanda si sugarilor . Cel putin in satul copilariei mele .

Trecem si peste berile “Jiguliovscoye” cu raci, care niciodata nu au produs pagube serioase .

La un moment dat al adolescentei mele, in jurul meu lumea “smechera” a inceput sa bea vodka. La bucataria unei prietene, una-doua se improviza cate un chef. Participanti din ce in ce mai veseli, vodka si “te miri ce” pe masa. Noi in acest timp cica ”ne faceam temele” . Eu inca de atunci nu suportam ideea de a nu fi luata in serios, asa ca prima data cand mi s-a turnat vodka, am dat natural paharul peste cap, ca toata lumea, am stat juma’ de minut, dupa care am iesit din bucatarie, cica cu treaba, ca o lebada, pentru ca-mi lacrimau ochii, ma ustura gatul, mi s-a destupat nasul (era iarna ) … Si, atunci si acolo a aparut dilema: ca sa stau cu oamenii “smecheri” si sa fiu luata in serios – trebuia sa beau. Ca sa raman cu reputatia de copil cuminte si sa nu mi-o iau acasa – nu trebuia sa beau. Asa ca, de fiecare data cand mi se turna, cand ceilalti beau, eu ba turnam paharul in chiuveta, ba peste geam, dar cel mai des – in saracul ghiveci cu ficus care masca lipsa catorva placi de faianta in bucataria prietenei mele. Va puteti imagina ca nu a avut viata lunga saraca planta …

Mai tarziu, am gasit noi niste licori mai potrivite – shnaps-ul de banane, lichiorul de kiwi, visinata de casa … Dar eu tot incercam sa creez feliurite feliuri de diversiuni ca sa mai “omor vreo planta” .

Asta pana am ajuns studenta. Gata, aici reputatia de student insemna sa bei serios, altfel – nu erai nici popular, nici interesant … Iar daca esti plecat de acasa, si te-au repartizat in camin cu ucraineni, moldoveni si rusi – nici o scapare. Asa am invatat eu sa beau, la camin. Am ajuns la performanta de a bea vodka fara sa stramb din nas, fara “te miri ce pe masa”, fara “zapivon”. Trebuia sa bei cand venea cineva de acasa, cand pleca cineva acasa. Cand aveai examen, cand nu mai aveai examen. Cand luai 10, cand nu luai nici 5, cand ceva se incepea, cand ceva se termina … Trebuia sa bei oricand.

Dar era vesel … Vodka Scandic, apa din robinet si muzica. Atat ne trebuia.

Hai ca iar m-a luat valul amintirilor . Pana una alta, eu diseara unde si cu cine “ma destind” ?