De la ţară adunate
Am fost pe câteva zile la ţară la bunica. Într-un sat de la Nordul Moldovei.
Unde fetele se mai mărită la 18-20 ani, că de altfel ajung fete bătrâne.
Unde se mai ascultă Ветер с моря дул în Запорожец la volum maxim.
Unde sunt mai puţini tineri în mahala decăt bătrânei.
Unde se mai regretă perioada comunistă.
Unde mai au doar 3 canale TV: NIT, Prime şi Moldova 1.
Unde curentul mai pică la orice adiere de vânt puţin mai puternică.
Acolo unde Anica lu’ Ionică mai e a lu’ Ionică, chiar dacă Ionică a murit vreo 10 ani în urmă iar Anica s-a recăsătorit cu altul, care nu mai e Ionică.
Unde se face piaţă doar o zi pe săptămână, miercurea. Iar sătenii se gătesc ca de sărbătoare, că deh, ies în sat, şi ăsta practic e unicul loc unde mai iese lumea în lume, în afară de duminica la biserică.
Unde mai poţi găsi liniştea şi mirosul autentic “de ţară“.
Ce m-a impresionat mult a fost modul de gândire, foarte diferit de ce sunt eu obişnuită. Credeam că totuşi schimbarea s-a produs. Dar, de unde? Nu am putut să trec peste 2 întâmplări, care ţin să le împărtăşesc.
- Venind de la staţie spre casa bunicii, zăresc o băbuţă, de seama bunică-mii, era “la apă”. Îi dau bineţe. Îmi răspunde la fel cu bineţe, mă recunoaşte şi plină de bucurie exclamă:
“- tu eşti, Dorinica? ai venit la mama în ospeţie? demult nu ai fost prin sat. ce mai faci? te-ai măritat? (şi de ce oare nu m-am mirat când am auzit întrebarea asta? 
)
- nu m-am măritat, nu, mătuşică.
- ei lasă, că a da Dumnezeu şi-ţi vei găsi şi tu unul. nu te întrista 
(voiam să las fără comentarii acest dialog, dar nu pot să nu-mi dau nişte întrebări: de ce crede ea că eu sunt tristă? de ce trebuie să mă mărit? de ce lumea crede că nu-s fericită chiar dacă nu-s măritată? de ce? )
- Stăteam liniştite cu bunica pe prispă la sfat, când, deodată se izgheşte în poartă o vecină destul de bătrânică, strigând:
“- văăăleu, cumătră, îl judecă! îl bagă la răcoare! 
- pe cine? 
Doamne păzeşte şi apără! (şi se cruceşte bunica şi fuga spre poartă să vadă care şi pe cine o găbjit).
- cum pe cine? pe Voronin! uofff, sărmanul, nebunii iştia vor să-l judece. vor să-l închidă. şi-l ieu, îl ieu la miliţie şi-l închid! dacă nu-mi vine să boşesc. dacă nu-mi vne să ieu rutiera să mă duc la Chişinău acolo la Guvern să-i opresc…”
Filed under: descoperiri Tagged: cultură, democraţie, linişte, Moldova, mulţumire, PCRM, politică, sat, toamna, valori, viaţă, vise, şansă, ţăran 
Sursa
2010-10-01 08:16:48