de ce unii se casatoresc asa, unii altfel si unii deloc
Nu stiu de ce imi plac intrebarile cu “De ce” in fata … Si azi in metrou ma uitam la un baiat dragut, tinerel, cam trist … si insurat. Si cum imaginatia mea este foarte bogata faceam scenarii: da’ oare de ce e trist? Putea saracu’ baiat sa fie mahmur, sa fie in drum spre vreo inmormantare, sa fi pierdut toata informatia pe calculatorul de la serviciu. NU.
Eu am hotarat ca e trist pentru ca si-a dat seama ca nu trebuia sa se insoare asa devreme. Si am inceput sa dezvolt. Pai da. S-a insurat de frica sa n-o piarda. A vazut ca e draguta, se descurca cat de cat si inainte sa-si dea seama fata ca mai sunt si altii si ca se poate si mai bine, babatz – inel, flori, parinti, limuzina, monumentul lui Stefan, Lozanciuc si batik in cap.
Chiar eu personal cunosc oameni care s-au casatorit de frica. De frica de singuratate (termen total strain mie, eu chiar nu inteleg cum poate cineva in era noastra sa se simta singur). De frica sa nu-si piarda “jumatatea”. De parca parafa primariei da asigurari in plus ca urmeaza o viata plina de flori de mai. De frica anilor care fug si a ceasului biologic (OLO!!! copii se pot face si mai tarziu, si in afara casatoriei si daca nu se pot face, se pot infia. sunt atatea suflete triste pe lume!!!). De frica parintilor, sa nu inceapa sa le reproseze ca n-au nici un rost in viata si ei maine-poimaine mor si nu isi vad nepotii. Si tot asa mai departe. Frici sunt multe. Uneori cererile in casatorie sunt de-a dreptul bizare. Vin dupa ce unul din ei inseala, dupa accidente semi-mortale, dupa pierderi de locuri de munca si self-esteem-uri.
Unii se casatoresc pentru ca, in mod miraculos (stiti riscul ala de 1% ?) li se mareste familia si, ca recunostinta, fac si ei o concesie, fie …
Unii se casatoresc din nebunie. Din nebunie frumoasa, cand iti pierzi orice urma de ratiune. Casatoriile astea-mi plac cel mai mult. Si statisticile zic ca sunt si cele mai longevive.
Unii se casatoresc din iubire. Unica, pura, aproape dureroasa.
Unii nu se casatoresc deloc. Sunt foarte putini, mai ales ca societatea noastra, pana nu te asaza la casa ta, nu te lasa in pace.
Baiatul a coborat la Obor. Habar nu am de ce era trist … Dar daca tot e sezonul nuntilor, am facut si eu un exercitiu de imaginatie .
Sursa
2010-09-30 13:45:42