Basarabia, mareșalul și războiul


“Numai sase voturi din cei 26 prezenti au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise cu litere de aur in Cartea demnitatii romanesti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Stefan Ciobanu, Ernest Urdareanu.”(Carol al II-lea)
Stravechi teritoriu romanesc apartinator Moldovei, Basarabia a fost anexata pentru prima data de catre Imperiul Tarist in 1812, in urma Pacii de la Bucuresti, incheiata cu Poarta Otomana. In 1918, romanii din Basarabia au dat glas sentimentelor lor nationale votand unirea cu Romania, in Marele Sfat al Tarii. Sigur ca Rusia, de-acum bolsevica, nu s-a resemnat niciodata cu pierderea Basara biei. La 26 iunie 1940, ora 10 seara, pe fondul prabusirii militare a Frantei, principalul aliat al Rmaniei, URSS, a adresat un ultimatum dur Romaniei, cerand cedarea imediata a Basarabiei si, in plus, a Bucovinei de nord, drept compensatie (culmea cinismului!) pentru „stapanirea de 22 de ani a Basarabiei.“
Lipsita de orice sprijin extern si sfatuita de Germania si Italia sa cedeze presiunilor sovietice, Romania parea a nu avea de ales. Astazi, multi istorici considera ca atitudinea defetista a fost de fapt o greseala si ca ar fi trebuit sa rezistam, bazandu-ne pe premisa ca Germania ar fi reactionat si nu ar fi permis Rusiei sa preia controlul asupra bazinului petrolifer al Vaii Pra hovei. Ulterior, cedarile s-au tinut lant, la 30 august Romania renuntand, tot fara lupta, la nordul Transilvaniei in favoarea Ungariei, iar la 7 septembrie la Cadrilater in avantajul Bulgariei. Pe acest fond de renuntari si umilinte nationale, la 6 septembrie Carol al II-lea a fost obligat sa abdice, puterea suprema in stat fiind preluata de generalul Ion Antonescu. Nascut la Pitesti la 2 iunie 1882, Ion Antonescu era militar de cariera, fiind sef al Biroului de Operatii din cadrul Marelui Stat Major in timpul primului Razboi Mondial. Decorat de catre regele Ferdinand I cu Ordinul Mihai Viteazul, Antonescu a fost numit dupa Primul Razboi atasat militar al Romaniei la Paris si la Londra, iar ulterior a fost avansat sef al Marelui Stat Major (1933) si ministru de razboi (1937). Orgolios si inflexibil, lipsit de experienta politica dar devotat tarii si neamului sau, Antonescu a reprezentat, in toamna anului 1940, omul providential pentru o Romanie sfasiata si umilita. Desi anglofil in convingeri, Antonescu credea ca doar Germania putea sa ajute Romania sa-si refaca granitele mutilate.
Asa incat, in mai 1941, cand Hitler i-a comunicat ca s-a hotarat asupra atacului impotriva Uniunii Sovietice, Antonescu i-a oferit sprijinul neconditionat al armatei romane. Pe 22 iunie 1941, generalul a lansat celebra proclamatie „Soldati, va ordon treceti Prutul!“, prilej cu care intreaga suflare romaneasca s-a aflat ferm angajata alaturi de el. Dar, o data cu trecerea Nistrului, au inceput divergentele de opinie intre de-acum maresalul Antonescu si principalii lideri politici ai tarii, Iuliu Maniu si Dinu Bratianu. Hotarat sa joace cartea germana pana la capat, maresalul a considerat totodata o datorie de onoare faptul de a ramane fidel partenerului de alianta, atitudine neconvenabila interesului national. Cu rusii la portile Moldovei, era evident ca Romania urma sa devina teatru de razboi, cu toate implicatiile ce decurgeau din acest fapt: pierderi de vieti omenesti, distrugeri masive si, mai ales, posibila pierdere definitiva a Ardealului de nord, in favoarea Ungariei.
Astfel se ajunge la 23 august 1944, cand tragica dilema a Romaniei se sublimeaza in drama infruntarii a doua personalitati: Regele si Maresalul. Arestat din ordinul lui Mihai I, Antonescu nu avea sa fie scutit de umilinta predarii sale la rusi, de calvarul interogatoriilor si de parodia unui proces inscenat de la cap la coada. Maresalul va fi executat la 1 iunie 1946, cu o zi inainte de a implini 64 de ani, strigand in fata plutonului: „Traiasca Roma¬nia!“. Moartea sa demna implineste destinul tragic al unui om, peste care se suprapune drama unei natiuni abandonate celui mai cumplit experiment social al veacului XX: comunismul.

Sursa
2010-09-28 10:34:18



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

08:51:00UN DIALOG DESPRE JURNALUL UNEI EPOCI —» Leo Butnaru
06:51:00REPARAȚIE, EVACUARE, JAZZ —» Leo Butnaru
19:32:00Incredibil ce gafă poate face ANAD. Cazul de dopaj care poate intra în istorie! —» Sandu GRECU
17:07:00Predicția lui Andre Barbault pentru 2026 —» codul omega
13:00:31Elfrida Koroliova. Prin labirintul pasiunilor —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
12:28:16Drama primului fotbalist din Moldova prins dopat. Adevărul ascuns —» Sandu GRECU
07:35:00BIBLIOTECA —» Leo Butnaru
06:47:43Criza de încredere: sport global. Moldova joacă în deplasare, fără rezerve. —» Efrosnatalita’s Blog
06:32:00PĂUNUL ȘI LIBERTATEA —» Leo Butnaru
14:22:00Calatorie/Viaje —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:42:00Constantin Romașcanu, compositor, dirijor și profesor universitar —» CHIŞINĂU MUZICAL | Blogul Bibliotecii de Arte "Tudor Arghezi"
14:43:002026 – Revelarea Adevărului —» codul omega
13:24:00Siguranța cetățenilor, asigurată zi de zi de structurile Ministerului Afacerilor Interne —» Sandu GRECU
06:43:00DIN COSMOGRAME —» Leo Butnaru
20:31:24A House of Dynamite —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
20:31:24A House of Dynamite —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
13:15:52Istorii de acasă, un proiect media nou —» Curaj.TV | Media alternativă
11:23:05#Transnistria: Nu Deranjați – Ion Manole (Promo-LEX) —» Curaj.TV | Media alternativă
08:12:00DIN POEZIA UNIVERSALĂ —» Leo Butnaru
21:27:00Schimbarea începe cu noi: Serviciul protecție internă și anticorupție - vocea integrității în cadrul Ministerului Afacerilor Interne —» Sandu GRECU
06:29:00JURNALUL CA MEMORIE —» Leo Butnaru
08:28:00VECERNIE. MORMÂNTUL VERONICĂI MICLE —» Leo Butnaru
07:56:25Ты заплатил - значит я твой? Жёсткая правда про клиентов и деньги —» Сажевые фильтры (DPF/ FAP). Чип тюнинг. Теория, практика.
06:15:00RĂSPUNSURI LA MEJDINĂ DE ANI —» Leo Butnaru
11:15:00LITERE SĂRUTATE SAU TEATRUL ALFABETULUI —» Leo Butnaru