Uite ca din nou acest ” exil al ratiunii“ “maculator al vietii” prinde niste rinduri tapate de mine! Sunt o avalansa de schimbari,oameni,emotii…. dar toate astea doar imi blocheaza fericirea! 22 de zile traite ca student intr-o universitate,65 de oameni noi ce ma inconjoara timp de 4-5 ore pe zi, 5 cafele si 12-13 tigari intrebuintate zilnic! Sunt niste cifre lipsite de farmec…de semnificatie! Nimic nou…de parca joc aceiasi piesa doar cu alti actori si pe o alta scena! Acelasi suris,acelas copil,acelas “EL“. De ceea ce ma bucuram pina acum,actual se afla prin ultimile pozitii……prin intuneric,prin ceata! Nu mai vreau sa iubesc,nu mai vreau sa apartin,nu mai vreau sa-l contrazic pe Wilde. Dar nici nu vreau sa o pierd! Nici la universitate nu mai vreau,nici sa mai traiesc poate nu vreau! Vreau libertate,zbor,evadare,stele( are cineva Marihuana 
) ….mai vreau cafea…dar nu solubila! si vreau sa nu mai vina Octombrie…ca imi e frica! Vreau sa mi-o revad pe mama! Daca se poate si pe bunica 
. Oare cer eu mult? Oare nu mai am si eu dorinte? Caci nu vreau nimic din ceea ce am acum….Imi e strain….miroase urit…si nu e,nu e colorat!!!!!!!!! Dar eu vreau vrede,roz,galben! Vreau sa simt mirosul Parisului! sa pot inconjura de 3 ori turnul cela a lor!…. o da vreau in Paris! De aceea plec la culcare….miine va zic ce vreme a fost acolo? Poate ma primblu cu umbrela….ca e mai romantic! bey-bey 
si va mai las’ o piesa care mie imi place:
