Moldova a primit un grant în sumă de X milioane euro, Moldova va beneficia de un ajutor material în sumă de Y milioane dolari, Moldova va primi, Moldova va avea şi tot aşa…Destul de des, ne alintă urechile aceste ştiri aparent îmbucurătoare.

Tot despre aceste milioane venite în ţară, am prins şi eu o discuţie, ca de obicei, în aftobus, locul unde orice problemă este tratată cu cea mai mare seriozitate, fie că unii experţi înţeleg sau nu despre ce este vorba. În cele din urmă, mai contează oare esenţa problemei, dacă ai un talent oratoric şi o voce stridentă de închizi gura la toţi. Nu aş fi fost poate atît de atentă la această dispută mai puţin selectă, dacă cineva nu ar fi repetat fără încetare „suntem proşti că acceptăm pomeni…”, pentru că, pe lingă multe alte calităţi, noi mai suntem şi mîndri. Aşadar, potrivit experţilor din aftobus, milioanele astea nu sunt nici de un folos Moldovei, pentru că ajung în buzunare străine, din care se ridică palaturi pe la colţuri de oraşe. Vorbeau patetic şi cu o siguranţă înverşunată, pe care o poate avea doar cunoscătorul de tot şi de nimic.

Îi ascultam şi meditam…Păreri sunt multe, cert, însă, e un lucru. Oriunde ar ajunge aceşti bani, utilitatea lor e de necontestat, în egală măsură, pentru guvernanţi şi guvernaţi. Am să explic şi de ce. Închipuiţi-vă numai ce povară grea cade de pe umărul guvernanţilor, când vin aceşti bani în ţară, pentru că au cu ce veni în faţa celor care i-au ales. Mai scapă şi ei un pic de grija şi nevoile poporului, de care se mai preocupă, din cînd în cînd…Orice am zice, e foarte greu să mulţumeşti un popor mereu nemulţumit şi nerecunoscător care veşnic îţi cere ceva. Iar aşa, piatra de pe sufletul sărmanei puteri devine mai uşoară măcar o săptămînă două.

În acelaşi timp, aceluişi popor nemulţumit îi creşte, cu siguranţă, inima de bucurie când aude despre faptul că banii primiţi urmează a fi cheltuiţi pe proiecte care-şi propun să dezvolte strategii care, la rîndul lor, au rolul să identifice soluţii eficiente de implementare a căilor de ieşire din impasul actual etc. Fără îndoială, viitorul devine mai luminos cu asemenea asigurări. Pe de altă parte, chiar şi dacă aceşti bani nu se valorifică aşa cum ar trebui, oricum ne rămîne speranţa. Ţinînd cont că de ceva timp unii din noi trăim doar cu Măria Sa, Speranţa, atunci vestea acestor bani capătă valoare dublă. Aşa că, cum n-ai da, toţi au de cîştigat:unii imagine, alţii speranţă.

Trist, dar pur moldovenesc…