Stafia apusului de-o vară
Printre tăceri-tăceai întruna
Priveai la mine fără să-mi dau seama.
Dezastre goi au fost atunci să fie
Tu prea tăcut eu poate mai zglobie
Doar că atuncea tu mult ai vorbit
Aveai un plan în gânduri zămislit.
Și urma luptei din acea seară
E un coșmar ce-l văd cu ochi deschiși
Un zâmbet și-un apus de vară
Ca doi copii de dragoste închiși.
Eternul mâine azi la ușă bate
El va veni exact peste o noapte
Iar fostul ieri ma roade fără milă
E prea devreme sânt încă copilă.
Pe buzele-mi roșii păstrez și acuma
Lacrima ce a căzut în acea seară
Glasul tău moare pierzându-și urma
În noaptea târzie de vară.
