Cu zilele de ieri,
S-a oprit și ascultă
Cuvinte și tăceri.
Și-aceiași rană doare
Cum a durut și-atunci
Mergea pe vânt și ploaie,
Iar rănile-s adînci.
Iar scutul de-altă dată
Mâncat e de rugină
Durerea-i prea amară
Și inima e plină.
De-atîția ani la rându
A încercat să vie
Călătorea cu gândul
Închis în colivie.
Se simte-atât de singur
Strivit de demoni pare
Se scolă-ncet,nesigur
Ca rana rău îl doare.
Se scutură de greul
Armurii însângerate
L-așteaptă-n sat poporul
Iar podul îi desparte.
