Driver chat or back up the arrogance

Azi mă duceam la Casa Radio pentru o înregistrare. În drum spre Casa Radio, eram în maxi taxi cu numărul 15. Deşi am urcat prima dată în ruta cu pricina ca să ajung la Casa Radio (de obicei folosesc ruta 10), mergeam liniştită, deoarece eram sigură că am luat ruta corect şi voi ajunge la timp. Însă la o bucată de drum, ca orice om, care se obişnuieşte cu sectorul şi sau sectoarele din capitală ce ţin mai mult de casă şi serviciu, aflarea într-un cartier străin dezleagă unele întrebări. Evident eu nu am fost o excepţie. Şi am întrebat dacă ajunge 15 pînă la Casa Radio. Cine a mers cu ruta 15 până la Telecentru , ştie cât de mare e traseul. Şi, evident că am pus întrebarea spre finele traseului, cam când trebuie să cobor. Ca să zic de la bun început, nu cunosc bine sectorul Telecentru.

Ceea ce am auzit eu ca răspuns la întrebarea mea, nu pot să-l redau. Eu, pur şi simplu, am rămas şocată de cultura şi impertinenţa şoferului. Pe lângă toate tutuia. După toate auzite am coborât din maxi taxi fără nici o dispoziţie, şi doar mă străduiam să rămân calmă pentru înregistrare, deoarece glasul incepu să fie puţin tremurător.

Nu înţeleg un lucru, dacă pasagerul întreabă, oare nu se poate de răspuns politicos? Dacă pasagerul nu ştie cartierul, oare nu se poate de explicat unde trebuie de coborât? Amarnică şi jalnică e situaţia celor oameni, care duc lipsă de etică în comunicare. Şi mai ştiam de emiterea unei legi cu privire la interzicerea muzicii în salon. Nimic nu funcţionează pentru dânşii. Dar cel mai principal e că noi, pasagerii, le încredinţăm viaţa. 

M-am săturat de nepoliteţea şi indiferenţa cu care ne tratează şoferii de la maxi taxi, precum şi de viteza excesivă, în special al rutei 3A şi de muzica ce zgârâe urechile în salon. Zilnic noi, pasagerii, le încredinţăm vieţile. Nici o măsură coerentă cu standartele europene nu a fost luată până acum de autorităţile municipale. Şoferii ce transportă pasageri trebuie să fie examinaţi din punct de vedere al calificării şi nivelului profesional, precum şi din punct de vedere al nivelului de inteligenţă necesar pentru postura respectivă, pentru că zilnic au de comunicat cu oamenii şi nu cu roţile.