O ceata absurda e peste tot 
Incerc in viata sa gasesc un rost
E din nou frig si ploaie
Si ultima frunza iata ca moare.
Iar lampa cea rosie de pe masa 
Se stinge usor si ma lasa 
Sa stau iara in singuratate 
Sa spuna povestii cealalta parte.
Si fie de esti un actor rau sau bun
Timpul zboara ca un nebun 
Nu lasa in urma decit durere 
Dar oricit de multa n-ar fi, e placere.
Pe scena vietii pe care o ai 
Tu cindva plingeai ori rideai 
Caci viata este un joc
Si nu va fi alta in loc.
Si iara toamna e pustie
Strugurii s-au copt prin vie
Iar oamenii de viata osteniti,
Roada o string pripiti!!!
Imag004.jpg