Cind dintr-o parte tu te uiti la ea,
Insa prin ce trecuse-n floarea tineretii
In inima ei trist-ascundea.
Viata-i fusese scrisa pe-o pinza a destinului,
Cind toti ceilalti aveau doar bucurii,
Ea,singura,isi legana copilul:
Nu avea bani de piini si jucarii.
Spera atunci sa dea de fericire
Pe-a vietii dunga neagra de destin,
Credea ca, daca Domnului se-nchina,
Nu va gusta din al vietii chin.
Plecase de acasa,crezind ca o sa vie
Cind s-or coace la noi ciresi,
Dar nu stia ca nimerise in sclavie,
De-acolo nu gasesti cale sa iesi.
Din miini in miini a fost purtata,
Ea mila nu gasea nicind.
Visa la casa ei de altadata
Si iar primea clienti oftind.
Stapini in viata ei fusese altii,
Batindu-si joc de-al ei destin
O-nconjurau doar peste tot barbatii
Ce o serveau din cupa cu venin.
Prin miinile murdare ce trecuse
Cata mereu un drum de evadare
Intr-un sfirsit ea il gasise;
Intr-un om simplu-o salvare!
Devenise mai inteleapta ,cu anii,
Crestea fiul iubit,desi din flori,
N-o mai interesa:nici aur si nici banii
Nu mai dorea in viata ei alti nori.
Acum e mai matura, invata sa traiasca
De propriile greseli vrea sa ne ocroteasca
Si nu-i rusine sa spuna a povestei fir
Spune prin cea trecut,de acel chin.
Acum ea pe noi ne invata,
Sa fim stapini doar noi pe-a noastra viata
Sa ne ferim de traficul de fiinte umane.
-Ajuta-i sa evite asta,Doamne!
