Astazi nu am nevoie de nimeni,astazi as vrea sa ma pierd…sa despar doar pe un timp! Deja timp de 3 zile ma condamn insusi pe mine.Cum am putut piermite acest lucru? Cum am putut sa accept sa se intimple una ca asta? De 3 zile nu mai vorbesc cu nimeni,nu ies la plimbare,nu mininc.Ma mir cum trec zilele fara un strop de culoare,cum ma descompun in niste atomi de praf….cum totul e deja lipsit de valoare. Inteleg ca ma indragostesc cu viteza luminii!Banal,socant,umil pentru mine…dar ma indragostesc incep sa iubesc! Stiu ca imi e interzisa o astfel de “iubire”…stiu ca am mai suferit odata din cauza ei! Stiu ca pot ruina relatiile ei care au durat aproximativ un an! Stiu ca ea nu ma iubeste…dar si mai stiu ca e tirziu deja sa fac vre-un pas inapoi!Ea imi zice ca ma vrea alaturi de ea,ca vrea sa ne revedem,sa fim din nou in doi….dar in acelasi moment recunoaste…ca il iubeste pe prietenul sau.Ca tot ceea e intre noi se rezuma doar la o simpla “atractie”.Ca e captiva intre doua agonii:Siguranta si Pasiune….si ca rezultat va alege Siguranta…dar nu mai inainte de a mai fi din nou “zdrobita” de sentimentele mele! Poate prima data ma las folosit intr-o forma atit de deschisa….dar nu am puterea sa ma opun! Recunosc si eu si ea ca fericirea noastra poate dura intre 1 minut si 73 de ore! Mai mult nu va fi posibil..mai mult nu se piermite! Rationalizez prezenta finalului…simt deja mirosul despartirii…dar si dulceata intilnirilor noastre! 
Aceste 3 zile ea asteapta un raspuns,eu insa nu am curajul sa ma hotarasc,3 zile stau inchis in apartament…dar mi-am blocat si gindurile.Mie frica sa fac o alegere gresita! Incerc sa rasuflu lent…crezind ca daca o sa accelerez respiratia va accelera si dragostea mea pentru ea.Mai am nevoie de timp,sau poate de curaj..totusi mai am nevoie!
