A dat norocul şi peste noi, într-un sfîrşit, şi avem şi noi televiziune. De aproape 4 luni, trăim ca oamenii, chipurile, pentru că, „ne avem unii pe alţii”. Pe lîngă faptul că ne informează, relaxează, etc…, Publika ne mai şi instruieşte. Or, şi ăsta e rolul unei televiziuni, mai ales, în societatea noastră care, pînă acum, patru luni, nu a mai avut televiziune. Mă refer la Povestea vorbei, difuzată la Publika, a cărei menire e de a ne lumina pe noi toţi. După cum ni s-a explicat tot în una din emisiunile publike, Povestea Vorbei este un filler, un produs tv de scurtă durată care “umple un spaţiu”. Cu alte cuvinte, e un truc televizat pentru a prinde doi iepuri: umpli spaţiul de emisie şi acaparezi public, prin faptul că îi oferi ceva bun de văzut şi util de ascultat.

Aşadar, Povestea Vorbei…Rubrica se vrea a fi una explicativă, pe înţelesul tuturor. Se ia un cuvînt şi se explică, „în mod neexplicativ”, cînd, unde şi cum trebuie de utilizat acesta, pentru ca să nu părem proşti.  Din start, însă, trebuie să remarcăm un text foarte greoi, citit cu un ton declamativ. Explicaţiile întortocheate mai mult întunecă decât luminează, cerînd o sforţare dublă a auzului, pentru a înțelege ceva. Avalanşa de neologisme turnate cu sau fără sens, te fac să înţelegi cît de mult ai nevoie de acele 2 minute de instruire.

Documentarea e serioasă, aici nu avem ce reproşa, se vede că producătorul lucrează. Numai că e oferită atît de stîngaci, încît nu cred că reţii ceva. Detalieri cu duiumul, spuse cu siguranţa că toată lumea ar trebui să ştie ce a vrut să zică autorul textului. Aş mai adăuga aici pretenţia de instruire a capului care “grăieşte” şi tonul didactico-ironic. E lucru ştiut, ironia e bună, dar numai în cazul cînd ai abilitatea de o folosi.  Se vede că nu suntem noi încă deprinşi cu televiziunea, poate, dar parcă nu intră multe în cap, tot ascultând povestea vorbei sau a vorbelor multe şi fără rost. De ce? Pentru că acele două minute de carte trec ca trenul pe lîngă telespectator, Povestea Vorbei fiind un filler doar în sensul originar al cuvântului şi nimic mai mult…

Şi, dacă totuşi avem televiziune, ne-am dori ceva mai bun, nu doar fillere de împlutură…