Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius…
Aşa începe schiţa lui Caragiale, perfect aplicabilă nu doar pentru străzile Sapienţii şi Pacienţii, ci pentru fiecare centimetru al Chişinăului. Zăpăceala şi zăpuşeala sunt sinonime pentru următoarele zile, iar în fiecare din noi se ascunde câte un ‘domn’ care ‘pune degetul pe butonul soneriei; sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică…’.
Incultura şi prostia sunt şi ele incluse în pachet. Oamenii devin tot mai iritaţi (şi iritanţi), zilele de lucru se scurtează subit, iar cuvântul ‘productivitate’ este, preţ de câteva zile (sper), doar un cuvânt mult râvnit. Ştiţi vorba aia, ‘intentia conteaza’.
Ar fi o atmosferă tragicomică dacă am avea parte de fraze elegante ca ‘Amice, esti…idiot!’ (Căldură Mare, I.L. Caragiale). Avem, totuşi, un vocabular ceva mai bogat.
Tot marea căldură e şi un motiv în plus pentru reînnoirea tendinţelor modei, cum ar fi ziarele ce înlocuiesc clasicele pălării. C’est chic! Ah, da! …Iar apa devine într-adevăr credibil şi ireproşabil ‘principala sursă a vietii’.
‘In tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.’ Aşa zice Caragiale.
